Spre culmi de munte îmi înalţ privirea, De unde vine ajutorul meu, De la Acel ce ţine-n mâini zidirea, De la slăvitul nostru Dumnezeu.
Da, El veghează să nu-ţi clatini pasul, El te păzeşte, credincios, la fel, Chiar şi atunci când îţi aşterni popasul; El, ce-a condus poporul Israel!
El te iubeşte ca pe o comoară; Ţi-e adăpost în soare arzător, Ca un izvor de umbră ce coboară Pe dreapta ta, aşa odihnitor!
Când Domnul fi-va pururi lângă tine, De-orice păcat salvat în veşnicii, Cu sufletul purtat de mâini divine, De-acum şi până în etern, vei fi!