În toate-n a mea viaţă, Mă plec pentru povaţă Spre bunul Dumnezeu. El apără-n ispită Şi-aduce reuşită Cui crede-n ajutorul Său.
De ce să-mi fac griji multe? La ce-ar putea s-ajute Când nu ajută El? La voia Lui las toate Şi-n marea-I bunătate Mă-ncred şi nu mă tem defel!
Orişice-ar fi să vie, Pe toate El le ştie, Căci El le-a rânduit... Nimic nu voi mai cere, Renunţ, chiar cu plăcere, La ce-mi ia El, căci m-a iubit.
Acum ca şi-altădată, Tot mâna Lui de Tată Mă poartă tot mereu... Şi de-L ascult întruna Nu-mi va lipsi niciuna Din cele spre folosul meu...
De-acum Îi e-nchinată A mea viaţă toată; Cu drag Lui I-o jertfesc! Iar de-o fi azi sau mâine, La voia Lui rămâne, Dar eu al Lui sunt cât trăiesc.
Nici prigoniri, nici moarte, Nimic nu mă desparte De bunul Dumnezeu; Ci-n orice-ar fi să vină, Încrederea deplină Mi-o pun în El, în Tatăl meu!