Când mă plec în rugăciune, Domnu-aude glasul meu, Vine-ndată şi-mi răspunde Şi-mi ajută-n orice greu. Dacă totuşi zăboveşte, Ştiu că nu sunt părăsit: El mă-nvaţă şi doreşte Să aştept mai liniştit.
Când mă plec în rugăciune, Vine cerul pe pământ; Orice dar în El se-ascunde, În Isus cel bun şi blând. O fântână nesecată Este-n veci iubirea Sa, Când Îi spun durerea toată, Domnul umple viaţa mea.
Când mă plec în rugăciune, Stau pe sfinte înălţimi, Unde pacea mă pătrunde Cu lumini de heruvimi; Uit atunci de suferinţă, Uit de toată calea grea Şi mă bucur în credinţă, Aleluia, osana!