Stânca mântuirii, Tu, Către Tine vin acu', Lasă sângele-Ţi vărsat Să mă spele de păcat; Rătăcit am fost şi rău, Ia-mă Tu la sânul Tău!
Căci ce zice Legea Ta Ca să fac eu n-aş putea, Chiar s-alerg, să lupt cât pot, Şi să plâng amar de tot; Dacă harul Tău n-ar fi, Ştiu că nu m-aş mântui.
Neputând să-aduc nimic, Lângă cruce stau şi zic: "Eu sunt gol, dă-mi Tu veşmânt, Eu sunt slab, Tu fă-mă sfânt! Îndurarea Ta o cer, Dacă nu mi-o dai azi, pier!"
Stânca mântuirii mi-eşti, Azi Te rog să mă primeşti! Pân' acum Tu m-ai chemat, Dar eu tot Te-am refuzat; Azi când vreau al Tău să fiu, Încă nu e prea târziu!