Cine, cine, oare cine?

Cine, cine, oare cine bate-ncet la ușa mea?
Cine, cine, oare cine-i? Mă întreb așa...
Cine, cine, oare cine mă așteaptă-acolo-n prag?
Fug la ușă, o deschid și văd un prieten drag.
Intră, intră-n casă, simteTe acasă,
Hai să stăm de vorbă și să ne jucăm!
Casa e curată, masa e-ncărcată,
Toate parcă-așteaptă să ne bucurăm!

Am vorbit, am povestit și am mâncat și ne-am jucat;
După-un timp am obosit de-atâta alergat!
Și atunci să vezi, minune, cineva la ușa mea
A-nceput din nou să bată... Vai de viața mea:
„Dă-mi un colț de pâine, foamea să-Mi astâmpăr,
Și-un pahar cu apă, că sunt însetat!
Știi, Eu nu am casă, ci trăiesc pe stradă,
Sunt sărac și singur și abandonat…”

Să-l primesc, sau să-l gonesc, m-am tot gândit și socotit,
Și atunci un tainic glas degrabă mi-a șoptit:
Știi tu oare cine, cine stă acum la ușa ta?
Dacă-ai ști, cu siguranță-n casă L-ai chema:
„Intră, Doamne-n casă, stai cu noi la masă,
Hai să stăm de vorbă, să ne-mprietenim!
Casa e curată, masa e-ncărcată,
Inima-i deschisă, Doamne, Te primim!”
Domnul încă tot mai bate, vrea să intre-n casa ta!
De auzi a Lui chemare, spune astăzi: DA!