Minunata creație a lui Dumnezeu

Am învățat un pic despre Dumnezeul nostru minunat și despre Lucifer, cel mai frumos și cel mai puternic înger din cer, care a ales să nu asculte de Legea lui Dumnezeu. Lucifer a devenit gelos pe Dumnezeu. A încercat să-i facă pe îngeri să creadă că Dumnezeu nu îi iubea cu adevărat și că nu era cinstit. În cele din urmă, îngerii care au ales să îl creadă pe Satana au aflat că a mințit. Dumnezeu este dragoste și El face doar ceea ce știe că ne va face fericiți. Totuși, Dumnezeu nu ne va obliga să-L ascultăm.

În această săptămână, vom învăța cum a creat Dumnezeu lumea noastră minunată. El a plănuit-o cu mult înainte, pe când Lucifer era încă în ceruri. Să citim primele două versete ale primului capitol din prima carte a Bibliei. Îți amintești numele primei cărți? (Geneza 1:1,2)

Geneza începe cu istoria creării lumii noastre. Înainte de prima zi a Creației nu exista nimic altceva decât întuneric. Apoi, Dumnezeu a făcut lumea noastră și a pus o pătură groasă de apă în jurul ei. Duhul lui Dumnezeu privea cu dragoste peste fiecare lucru. În cele din urmă, Dumnezeu a vorbit. Ce a spus? Să citim Geneza 1:3-5! 

Brusc, s-a făcut lumină. Nu mai era întuneric tot timpul. Dumnezeu a creat astfel prima zi. Cum numim această zi? Duminică. Noi spunem că ziua începe dimineața, dar, de fapt, Biblia ne spune că fiecare zi se termină atunci când apune soarele, prin urmare, a doua zi începe chiar de atunci, nu în dimineața următoare.

Gândeşte-te:

Știa Dumnezeu că trupurile noastre au nevoie de somn și de odihnă ca să putem fi pregătiţi pentru următoarea zi? Sigur că știa. Când tata sau mama spun că e timpul pentru culcare, ne ajută lucrul acesta să ne pregătim şi să avem energie și o inimă fericită pentru a doua zi? Ne supunem bucuroși sau cu văicăreală?

Cum arăta lumea noastră la finalul primei zile? Era acoperită cu o pătură groasă de apă, nu-i așa? Cum numim a doua zi? Luni. Ce a făcut Dumnezeu luni? Să citim ce a spus El în Geneza 1:6-8. Din nou, Dumnezeu a folosit doar cuvinte.

Asta era tot ce trebuia să facă. Lumea noastră fusese acoperită de apă, dar acum a mai apărut ceva. Ce anume a mai fost creat? Cerul. Dumnezeu a făcut cerul albastru și aerul proaspăt. Sub cer se afla apa albastră. El a luat în considerare tot ce știa că avem nevoie ca să fim sănătoși și fericiți. Și S-a mai gândit la ceva. S-a gândit ca, în afară de crearea omului, să creeze o mulțime de lucruri minunate.

Tot ce a creat Dumnezeu a fost planificat cu atenție înainte de întemeierea pământului. El nu a uitat absolut nimic. Știa că ființele pe care urma să le creeze în curând vor avea nevoie de aer curat. Știa că vor avea nevoie și de apă. El știa că ne va plăcea să înotăm, dar a existat un motiv și mai important pentru care a creat apa. Știa că vom avea nevoie să bem multă apă.

Gândeşte-te:

Ieși afară în fiecare zi ca să respiri aer curat? Deschizi ferestrele și lași aerul curat să intre noaptea în încăpere? Cât de multă apă bei în fiecare zi? Pentru ca organismul tău să poată funcționa corect și să fii sănătos, trebuie să bei multă apă între mese. Organismul are nevoie de apă, nu de băuturi răcoritoare sau de suc. Așadar, ai nevoie doar de apă.

Ce a făcut Dumnezeu în primele două zile? A creat lumina și a despărțit cerul de ape. Venise ziua a treia. Era timpul să creeze altceva. Care este numele celei de-a treia zile a săptămânii? Marți. Dumnezeu era gata să vorbească din nou. Ce a spus de data aceasta? Să citim Geneza 1:9,10.

Nu-i așa că ți-ar fi plăcut să fii și tu acolo și să vezi pământul ieșind din apă? În scurt timp, era mai mult pământ decât apă. Apa a fost așezată în lacuri mari și mici, în râuri și pâraie. Poate că existau și plaje frumoase cu nisip. Peste tot erau munți colorați, dealuri și văi. Dar Dumnezeu nu a terminat ce planificase pentru acea zi. Pe pământ nu existau iarbă, copaci sau flori. Așa că Dumnezeu a vorbit din nou. Ce a spus de data aceasta? Să citim versetele 11 și 12!

Cât de frumos! Acum, pământul brun era acoperit cu cea mai frumoasă, moale și verde iarbă. Nu era ca iarba din zilele noastre, care se usucă și moare. O, nu, nu! Câmpii cu tot felul de ierburi se unduiau în briza blândă care le mângâia.

Și flori! Florile pe care Dumnezeu le-a făcut erau mai superbe decât cele mai frumoase flori pe care le-ai văzut vreodată. Miroseau sublim! Și copacii! Erau copaci de toate formele și dimensiunile, în nuanțe diferite de verde. Unii copaci erau încărcaţi cu diferite tipuri de fructe, toate gata pentru a fi culese şi mâncate. Câte tipuri de fructe poți enumera? Poți să enumeri zece feluri de fructe? Dumnezeu a creat multe tipuri de fructe în acea zi. Îți plac nucile? Erau acolo tot felul de nuci.

Ce zici de fructele de pădure? Arbuștii erau plini de fructe. Frumoasa viţă-de-vie era încărcată cu struguri delicioşi – roșii, verzi, violeţi. Poate că existau culori pe care noi nici nu ni le putem imagina. Nu exista nici măcar o frunză maro sau uscată, nicio ramură goală și urâtă. Nu existau buruieni sau spini. Îți poți imagina așa ceva?

Nu știm cum a făcut Dumnezeu toate acele lucruri frumoase în acea zi. Poate că totul s-a desfășurat ca într-un „time-lapse” (tehnică video care surprinde într-un cadru fix schimbări lente ale unui lucru). O sămânţă mică era plantată și, în doar câteva minute, planta împungea pământul ca să poată ieşi la suprafaţă. Apoi, pe nevăzute, ajungea la maturitate. Oricum ar fi făcut El aceste lucruri, cu siguranță că ar fi fost minunat să putem vedea și noi procesul de creaţie.

Gândeşte-te:

Te bucuri de mâncarea minunată pe care Dumnezeu a creat-o pentru a ne menține puternici și sănătoși? Satana ar vrea ca tu să mănânci lucruri care te pot îmbolnăvi. Care ar fi aceste lucruri? Ce ar fi să te hotărăști chiar acum să alegi întotdeauna ceea ce știi că este bun pentru tine? Data viitoare când te duci la piaţă, vezi câte tipuri de fructe și legume poți număra! Poate ai vrea să încerci ceva nou…

Sosise a patra zi. Cum numim această zi? Miercuri. Dumnezeu crease deja o lume minunată. Noaptea, cerul era întunecat, iar în timpul zilei, era lumină. Dar Dumnezeu a făcut ceva interesant și special când a apus soarele peste cea de-a patra zi. Ce s-a întâmplat când a vorbit Dumnezeu? Să citim Geneza 1:14-19.

Acum, pe timp de noapte, exista o lună mare, argintie, care plutea încet pe cer, iar pe lângă ea, milioane de stele sclipeau ca diamantele. Dimineața, imensul şi arzătorul soare își arunca razele peste dealurile dinspre răsărit (la est). Încet, încet, se deplasa pe cer până când ajungea la apus (la vest) și se ascundea în spatele dealurilor. În plimbarea pe care o făcea pe cer, soarele picta culori superbe. Ce mod frumos de a începe şi încheia o zi!

Te-ai gândit vreodată cât de ușor ar fi putut Dumnezeu să facă o umbră uriașă, întunecată, pe care să o retragă în fiecare noapte și să-i spună: „Du-te la culcare”? Ar fi putut să o îndepărteze în fiecare dimineață și să spună: „Ridică-te acum!” În schimb, El a creat apusuri colorate și răsărituri minunate, pentru ca noi să ne bucurăm de ele.

Gândeşte-te:

Știi de unde îşi ia luna lumina? De la soare. Ea nu are lumină de la sine. Biblia spune că Isus este Lumina lumii. Citiți Ioan 8:12. Biblia mai spune că și noi suntem lumini. Citiți Matei 5:14,16. Noi, ca și luna, nu avem nicio lumină de la noi înșine. Dar când alegem să-L lăsăm pe Isus să trăiască în inimile noastre, putem străluci pentru El, pentru că El ne ajută să fim asemenea Lui. Vrei să fii o lumină pentru Isus? Spune-I, și El te va ajuta să strălucești cu putere.

Până la sfârșitul celei de-a patra zile, lumea noastră era de o frumusețe rară. Cu excepția susurului apei și a foșnetului domol de frunze care se mişcau în vânt, nu se auzea nimic – era o liniște deplină.Atunci, Dumnezeu a vorbit din nou. Ce a spus? Să citim Geneza 1:20-23.

Deodată s-au auzit tot felul de sunete încântătoare. Tot felul de păsărele fericite Îl lăudau pe Dumnezeu și cântau cântecele frumoase. Și ce culori strălucitoare aveau – roșu, albastru, galben, violet și portocaliu!

Unele păsări erau înalte. Altele erau mici. Unele zburau sus, în înaltul cerului. Altele zburau mai jos sau chiar mergeau pe pământ. Unele au început să-şi construiască cuiburi în copaci și arbuști. Toate erau păsări domestice și niciuna dintre ele nu era speriată de nimic. Ce altceva mai spune Biblia că a făcut Dumnezeu în acea zi? Viețuitoarele din apă. Dintr-odată, lacurile, râurile şi pâraiele au prins viață, fiind umplute cu tot felul de forme, dimensiuni și culori pe care le aveau vietățile din ape. Asemenea păsărilor, unele erau foarte mari, altele erau foarte mici; unele semănau cu niște flori frumoase, altele se puteau scufunda adânc în apă, iar altele puteau sări din apă și apoi se scufundau înapoi. Toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu sunt atât de minunate și de interesante, încât nu ne-am plictisi niciodată să învăţăm despre ele. Cum numim a cincea zi? O numim joi.

Poți numi cel puțin zece specii de păsări și zece viețuitoare de apă? Ce poți spune despre ele?

Săptămâna viitoare vom învăța despre cea mai interesantă zi dintre toate – ziua a șasea. Atunci, Dumnezeu a creat foarte multe specii de animale, dar și pe primii doi oameni.

Gândeşte-te:

Încearcă să îți amintești și să spui cu voce tare ce s-a întâmplat în fiecare zi a săptămânii. A pregătit Dumnezeu lumea pentru lucrurile pe care le-a făcut în a cincea zi?

Eu primul! Eu primul!

Uite, tati! arătă William cu degetul către hrănitorul de păsări atârnat lângă fereastra bucătăriei. Unu, doi, trei, patru… opt sticleţi pe hrănitor! În fiecare dimineață, în timp ce William lua micul dejun în bucătărie, păsările se bucurau de festinul lor de semințe din hrănitorul special agățat lângă casă. Păsările s-au așezat pe micile stinghii laterale ale hrănitorului, vârându-şi ciocurile prin găurele pentru a ajunge la semințe. Dar găurile erau sub stinghii, așa că păsările trebuiau să ajungă la găuri prin partea de jos. Uneori, stăteau atârnate cu susul în jos ca să poată ajunge la acestea.

Galbenul era culoarea preferată a lui William. Cintezele aveau un strat gri de pene în timpul iernii, dar în timpul verii, penele lor erau de un galben strălucitor, cu dungi negre și albe. Lui William îi plăcea să privească hrănitorul plin de păsărele.

În dimineața aceasta însă, ceva nu era în regulă. Unul dintre sticleţi nu era fericit. Voia toată hrana doar pentru el. Când se apropiau alte cinteze, bătea din aripi cu putere ca să le sperie. În timp ce alunga un sticlete, altul se aşeză pe una dintre stinghii și începu să mănânce. Mai apoi, sticletele se tot uită pe lângă el şi lovi cu ciocul său ascuțit o pasăre de lângă el.
— Ce pasăre prostuță, exclamă William amuzat, în timp ce pasărea egoistă tot încerca de zor să sperie celelalte păsări.
Și tatăl său urmărise scena.
— Pasărea aia e o bătăușă, i-a spus el lui William. Încearcă să le sperie pe celelalte ca să poată avea toată mâncarea doar pentru ea.
— Când a creat Dumnezeu primele păsări? l-a întrebat tata pe William.
Băiatul știa răspunsul:
— În a cincea zi, a răspuns el.
— Bine. Ți-ai amintit, spuse tatăl zâmbind. Crezi că vreuna dintre păsările create de Dumnezeu se comporta așa cum se comportă această pasăre bătăuşă? William a dat din cap dezaprobator. Era convins că niciuna dintre păsări nu se comporta așa.
— De ce crezi că bătăuşul ăsta acționează așa? l-a întrebat tatăl.
William s-a gândit o vreme.
— Din cauza păcatului? a întrebat el. Tata a încuviințat din cap.
— Totul s-a schimbat după apariția păcatului. Oamenii, animalele, păsările, plantele și chiar și vremea s-au schimbat. Dar dragostea lui Dumnezeu nu s-a schimbat.

Tata încă se uita la pasărea bătăuşă în timp ce vorbea. Apoi, s-a uitat la William cu o sclipire în ochi.
— Cunoști vreun copil care seamănă uneori cu pasărea asta prostuță? a întrebat el. Știi vreun copil care tot timpul împinge, lovește şi dorește să fie primul, sau încearcă să obțină cel mai bun loc în mașină, sau cea mai mare porţie de desert? William şi tatăl lui au zâmbit.
— Trebuie să ne amintim că, de când a apărut păcatul în lume, suntem cu toții egoiști. De cele mai multe ori, ne gândim în mod natural la „eu primul”. Trebuie să învățăm să fim darnici și să ne gândim la alții mai întâi, a continuat tatăl.
— Mă bucur că tu și mama ne învățați să fim altruişti, a spus William, încă urmărind pasărea. Nu vreau să fiu ca bătăușul ăsta prostuț. Băiatul chiar vorbea serios.