Psalmii 39
39
Ziceam: „Voi veghea✦ asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii✦ cât✦ va sta cel rău înaintea mea.”
2
Am stat✦ mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.
3
Îmi ardea inima în mine, un foc✦ lăuntric mă mistuia, și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
4
„Doamne, spune-mi✦ care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt!”
5
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, și viața✦ mea este ca o nimica înaintea Ta. Da✦, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține. (Oprire)
6
Da, omul umblă ca o✦ umbră, se frământă degeaba, strânge✦ la comori și nu știe cine le va lua.
7
Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea✦.
8
Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara✦ celui nebun!
9
Stau✦ mut, nu deschid gura, căci Tu✦ lucrezi.
10
Abate-Ți✦ loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11
Tu îl pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui; îi prăpădești, ca molia✦, ce are el mai scump. Da✦, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele! Căci✦ sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca✦ toți părinții mei.
13
Abate-Ți✦ privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc și nu voi mai fi✦!