Spune-mi, Isuse, nu-i prea mult să porţi vina mea pe Calvar Şi-n locul meu răstignit, să-mi dai nemărginiri de har?... Spune-mi, Isuse, nu-i prea scump, cu preţul atâtor dureri, Tu să plăteşti rătăcirea mea şi să mă-ntorci la cer?
Coro
De câte ori în taină spre Ghetsemani alerg, De câte ori sub cruce plâng, Uimit mă tot întreb...
Nu-i prea mult, oare, fruntea Lui cununi de durere purtând, Povara morţii ce m-apăsa s-o poarte sângerând?... Nu-i prea mult oare, tron de cer de îngeri de-a pururi’nălţat, Să fie pentru păcatul meu cu un mormânt schimbat?...
Coro
De câte ori în taină spre Ghetsemani alerg, De câte ori sub cruce plâng, Uimit mă tot întreb...
Spune-mi Isuse, nu-i prea mult să-Ţi dau toată inima mea? Să n-am în viaţă nimic mai sfânt decât iubireaTa? Fie slăvită dragostea: nimic nu e greu când iubeşti! Eu Îţi predau toată viaţa mea, iar Tu mă mântuieşti!
Coro
De câte ori în taină spre Ghetsemani alerg, De câte ori sub cruce plâng, Uimit mă tot întreb...