Un nou început

– Nu e ca și când sunt o ucigașă sau ceva de genul, le-a spus Mia fetelor de la clasa ei de studiu biblic. Dar sunt rea de gură. Pot să vorbesc frumos când sunt lângă prietenii mei creștini, dar, în afară de momentele alea, înjur tot timpul. Dacă frățiorul meu mă lovește, înjur. Dacă un profesor face ceva ce nu îmi place, înjur pe sub bărbie. Este un obicei urât. Adevărata problemă este că mă simt aiurea de fiecare dată. Știu că este greșit să păcătuiești, așa că îmi imaginez că Dumnezeu Se uită la mine și nu spune nimic. Mă întreb dacă nu cumva o să ajung în iad. Creștinismul doar mă face să mă simt ca ultimul om. Nu vreau lucrul acesta.

Citește Ioan 7:53-8:11

Ce a ajutat-o pe femeia prinsă în păcat să o ia de la capăt?

Uneori, în mintea noastră, suntem adevărate legende. Credem că suntem perfecți. S-ar putea să fim oameni corupți, care nu simt niciun fel de vină sau am putea fi ca fariseii din Biblie – oameni drăguți, care merg la biserică, nu fumează, nu beau și nu înjură, dar sunt plini de invidie, mânie și egoism.

Alteori recunoaștem că păcătuim. Dar sentimentul nostru sincer de vinovăție se transformă în teama că nu facem nimic cum trebuie și că Dumnezeu nu ne va ierta când greșim.

Isus tratează problema păcatului factual, ca un doctor care spune:„Da, ești bolnav. Dar putem să rezolvăm lucrul acesta.” Isus nu îți ascunde păcatul. Femeia a fost prinsă culcându-se cu soțul altcuiva. Nu a spus că nu merita moartea, pedeapsa stabilită de legea evreiască. Dar a eliberat-o. Nu îi spune decât: „Nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Dumnezeu ne tratează și pe noi la fel: El Se așteaptă să ne recunoaștem greșelile pentru că toți păcătuim. Dar dacă ne recunoaștem păcatele în fața lui Dumnezeu, El făgăduiește să ne ierte, să ne spele vina și să ne refacă prietenia cu Sine (1 Ioan 1:8,9).

Așa primim libertatea să o luăm de la început. Din nou și din nou. Și din nou, dacă avem nevoie.

Creștinii nu sunt perfecți. Spre deosebire de vaci și cai, nu putem începe să alergăm de îndată ce ieșim din uter. Asemenea bebelușilor, la început suntem neajutorați. Apoi începem să ne întoarcem de pe o parte pe alta, să ne rostogolim, să ne târâm și să stăm pe propriile picioare. Ne dezvoltăm mușchii și echilibrul. Apoi începem să umblăm. Dar nu o să umblăm niciodată – și nu o să alergăm – fără să cădem de câteva ori.

Du-te şi să nu mai păcătuieşti. Ioan 8:11