BINECUVÂNTATA ESTE RĂBDAREA ÎN ISPITE

IACOV 1,12 - Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Avem făgăduinţa lui Dumnezeu că nu suntem singuri în ispite. Dumnezeu a verificat mai întâi drumul pe care urmează să mergem, trimiţându-L pe Fiul Său în lume. Nici una dintre ispitele noastre nu îi este necunoscută Mântuitorului, care a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar nu a păcătuit. El ne înţelege ca Unul care a trecut prin ispite.
În mod normal, noi nu avem nici un motiv să invocăm tăria ispitei pentru a ne scuza căderea şi păcatul, pentru că Dumnezeu a reglat intensitatea ei ca să nu depăşească puterea noastră de a o purta.
Când confruntarea noastră cu ispita ajunge la limita rezistenţei fizice, noi încă mai avem resurse dăruite de Dumnezeu ca să rămânem neclintiţi până la sfârşit. El a promis că va fi cu noi până la sfârşit. Răbdarea în ispite este determinată de umblarea noastră cu Dumnezeu în orice vreme. Suntem în siguranţă în ceasul cel greu, pentru că Dumnezeu este acolo să ne sprijine.
Doamne, fii scutul şi apărarea noastră în tumultul acestei zile. Fă-ne să-Ţi zărim permanent faţa aplecată cu dragoste peste cărarea noastră plină de primejdii!

LUMINA LUMII, ZI DE ZI
„Evanghelia trebuie să fie vestită nu ca o teorie lipsită de viaţă, ci ca o putere vie, care schimbă viaţa. Dumnezeu doreşte ca primitorii harului Său să fie martori ai puterii Lui.” (pag. 773)

PRACTIC: Încearcă să conştientizezi momentele de ispită ale acestei zile.

IMPORTANT: „...Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele...” (Apocalipsa 16,15)