O NOUĂ CALE

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. Jur – și mă voi ține de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte. Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău! Psalmul 119:105-107

În 1852, John Byington a pus mâna pe o revistă nouă numită Review and Herald. A citit-o cu atenție și, în scurt timp a început să țină Sabatul. Nu după mult timp, James și Ellen White i-au vizitat ferma din statul New York. Acolo, Byington i-a primit cu bucurie, iar în următorii ani a început să organizeze adunări de Sabat chiar în casa sa. Mai târziu, a construit o biserică pe proprietatea sa, considerată de mulți istorici ca fiind prima biserică adventistă de ziua a șaptea construită vreodată, cu mult înainte ca denumirea oficială să fie aleasă.

În 1853, fiica sa a predat la ceea ce se crede a fi prima școală elementară adventistă de ziua a șaptea, într-o casă din apropiere. În 1858, familia White i-a cerut să se mute la Battle Creek, unde putea fi mai aproape de familia White și de J.N. Andrews. Împreună, au lucrat la planurile de organizare a unei mișcări care creștea rapid.

Câțiva ani mai târziu, în 1860, în timp ce adventiștii încă dezbăteau ideea unei structuri oficiale, John Byington a participat la discuții și s-a implicat în procesul de organizare. Când, în cele din urmă, s-a format Conferința Generală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, bătrânul White a refuzat funcția de președinte, iar John Byington a fost ales primul președinte al bisericii. La acea vreme, mandatul era de un singur an, dar el a fost reales și a slujit două mandate consecutive.

Nu știm dacă John Byington, ajuns președinte, s-a confruntat cu aceeași formă de depresie ca în tinerețe, dar știm că viața lui nu a fost lipsită de lupte și încercări. Și totuși, el a rămas credincios – un om care s-a ținut strâns de mâna lui Dumnezeu și a învățat că orice obstacol poate fi depășit când umblăm prin credință.

Dumnezeule al căii luminate, condu-mă, călăuzește-mă și arată-mi calea. Îți mulțumesc pentru răbdarea Ta, pentru felul în care lucrezi tăcut și constant în viața celor care Te caută. Fă-mă și pe mine un om credincios, statornic și plin de pace, gata să Te urmez în fiecare zi, oricât de mic ar fi pasul.