Scrisoare de la Melisa

Dragă prietene,

Închipuie-ți cea mai călduroasă zi de vară pe care ai trăit-o vreodată. Gândește-te la aerul fierbinte și uscat pe care îl respirai. Nu e cea mai plăcută experiență, nu-i așa?

Atunci când Biblia descrie pustia sau deșerturile prin care poporul Israel trecea, la această imagine mă gândesc. Câteodată, când viața devine grea și simțim că Dumnezeu a dispărut, ne simțim ca într-o pustie. Pe când noi vedem pustia ca un lucru negativ, Biblia ne arată că deșertul este locul în care Dumnezeu vorbește. Pe parcursul Bibliei, putem vedea că în deșert a vorbit Dumnezeu israeliților, lui Avraam, Moise, Isaia, și chiar și lui Isus. 

Așa putem realiza că, de fapt, pustia este locul Cuvântului. Când ne aflăm în pustie, suntem mai aproape de Dumnezeu ca niciodată, deoarece acolo realizăm că avem nevoie de El pentru supraviețuire. Înainte de a-Și îndeplini misiunea Sa pe pământ, după botez, Isus a fost condus de Duhul în pustie. Acolo I-a fost testată dependența de Tatăl, iar biruințele Sale împotriva ispitelor au fost premergătoare minunilor pe care, mai târziu, avea să le facă. 

Te simți ca într-o pustie acum? Simți că viața te doboară?

Nu te ruga ca Dumnezeu să te scoată din pustie, ci roagă-te să-I auzi glasul și, prin descoperirea primită, să-I simți prezența, duioșia și iubirea pe care o are față de tine, căci El spune: Eu te-am cunoscut în pustie, într-un pământ fără apă. (Osea 13:5) 

 
Cu prietenie, Mogos Melisa Medea

AMiCUS Târgu Mureș