6 ianuarie 2020

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” – Psalmii 103:13

În vechiul Babilon, socrii mici erau obligaţi să-i aprovizioneze zilnic, timp de o lună, pe tinerii căsătoriţi cu mied (vin cu miere), realitate de la care provine celebra lună de miere. În dorința lor de a asigura fericirea copiilor, părinții își creează reguli și justificări.

Omul a fost creat liber și cu dreptul de a alege. Avem libertatea de a accepta ceva sau de a refuza. Nici măcar Dumnezeu nu încalcă acest statut de liber-arbitru al omului. Ca un părinte, El încearcă mereu și mereu să ofere sub forma unor daruri ceea ce ar contribui la fericirea noastră. Noi însă, de foarte multe ori, Îl respingem; percepem darurile Lui ca pe o intervenție nelegitimă în viața noastră și, din orgoliul specific omului, cenzurăm binecuvântările pe care am vrea să le avem. O atitudine mai puțin orgolioasă și ceva mai binevoitoare ne-ar permite să fim mult mai bogați în daruri și mult mai împliniți în fericirea noastră. Trebuie să Îi acordăm lui Dumnezeu ceva mai mult din dreptul Lui de Părinte și deci dreptul de a ne iubi. Azi ar fi un foarte bun moment de început.

Dacă tatăl tău este în viață, fă astăzi ceva special pentru el. Un cadou special poate fi și simplul fapt de a-ți lua timp să vorbești cu el.