Mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu

„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul. – Ieremia 29:11

Gata cu școala! De acum ești fată mare, și fetele mari nu mai studiază,” a declarat tatăl meu.

A fost cel mai trist lucru din viața mea, dar Dumnezeu avea un plan cu mine.

O vecină creștină a venit în carmangeria noastră într-o dimineață pentru a cumpăra carne și m-a văzut că tocam carne. În timp ce încercam să împing o bucată de carne în mașinăria mare, manuală, de tocat carnea (aparatele electrice nu erau disponibile la acea vreme), inelarul de la mâna stângă mi s-a prins puțin în acea mașină. De îndată a țâșnit sânge din tăietură. Când a văzut sângerarea abundentă, vecina mea a încercat să mă ajute.

– De ce nu este la școală fata? l-a întrebat ea mânioasă pe tatăl meu. Acolo ar trebui să fie.

– Nu am bani să o trimit la școală, a răspuns tatăl meu.

Ziua următoare, vecina s-a întors și m-a dus la o școală creștină afiliată bisericii ei. Nici școala și nici biserica nu erau foarte departe. Directoarea a fost foarte bună și grijulie, gândindu-se la modalități prin care puteam să îmi plătesc taxele școlare. Apoi a venit cu o ofertă: „Ai fi dispusă să cureți toaletele în fiecare zi după ore și să faci curat la biserică o dată pe săptămână pentru a putea studia aici?”

Desigur că eram dispusă să fac acest lucru! La acea școală L-am cunoscut mai bine pe Isus și dragostea Sa, prin grija plină de iubire a membrilor bisericii locale.

Câțiva ani mai târziu, două asistente medicale misionare din America ne-au vizitat școala. Ele lucrau la un spital creștin din Bagdad și căutau elevi calificați care erau interesați să studieze asistența medicală. Surprinzător, eu am fost una din fetele alese! Astfel a început călătoria mea la picioarele lui Isus. Niciodată nu m-am gândit că voi fi atât de binecuvântată să văd cum viața mea se schimbă radical – de la carmangerie, la a primi educație ca asistentă medicală! Dacă nu era vecina noastră creștină, probabil că nu ați fi auzit astăzi mărturia mea.

Dumnezeu mă iubește. El te iubește și pe tine. Ai încredere în El, și El te va conduce pe calea cea bună.

Acum am șaptezeci și trei de ani. Încă simt în fiecare zi mâna iubitoare a lui Isus, care mă conduce. Eu cred în făgăduința Lui, care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Elizabeth Atamian