Motivată (II)

„Marto (…) un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” – Luca 10:41,42

Deși niciodată nu puteam ajunge la standardul de excelență pe care tatăl meu vitreg îl aștepta de la mine, eu totuși mă luptam să îl ating, devenind pe parcurs anorexică. Cu toate acestea, Dumnezeu m-a binecuvântat și m-a vindecat de durerea abuzului din trecut, de anorexie și de nevoia de a fi „perfectă.”

Totuși, ceva mi-a mai rămas din „lecțiile” învățate de la tatăl meu vitreg. Acest lucru este foarte evident când mă îmbolnăvesc sau când sunt foarte obosită. Încă nu am reușit să învăț lecția echilibrului și a odihnei când este nevoie. Probabil că vorbele tatălui meu vitreg din urmă cu mulți ani – sau poate modelul întipărit în toți acești ani în care am încercat să fiu pe plac – m-au făcut să trec întotdeauna de limita puterilor mele. Altfel, de ce aș lucra douăsprezece ore în birou în timp ce mă lupt cu o infecție severă când ar trebui să stau în pat și să mă odihnesc?

În prezent, nu mai consider că încerc să îi fac pe plac tatălui meu vitreg sau oricui altcuiva în afară de Dumnezeu și de soțul meu. Totuși, este foarte clar că nu am fost foarte echilibrată în îndeplinirea cerințelor de la locul de muncă și din lucrare, ignorând nevoile organismului meu de a mă odihni și de a-mi păstra sănătatea!

Isus a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ah, cât îmi doresc să pot să mă odihnesc mai mult fără a mă simți vinovată – fără să aud în mintea mea cuvintele tatălui meu vitreg: „Ești o leneșă!”

Fie ca aceste cuvinte să fie înlocuite de cuvintele Mântuitorului: «Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.» Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce” (Marcu 6:31). Probabil că aceasta a fost și problema Martei înainte ca Isus să o invite să se oprească din alergat și să se odihnească în El (Luca 10:41,42).

Cea mai mare dorință a mea este să Îl cunosc pe Dumnezeu în cel mai profund mod posibil, să stau liniștită și să știu că El este Dumnezeu (vezi Psalmii 46:10). Fie ca El să mă ajute să împlinesc cea mai mare nevoie pe care o am acum: echilibru și odihnă în El. Munca poate aștepta. Va trebui să aștepte. Sănătatea și timpul meu cu Isus sunt mult mai importante!

Dar pentru tine? Tu cum ești? Ai și tu nevoie să vii deoparte și să te odihnești puțin? Dacă da, mă voi ruga ca și tu să alegi „partea cea bună, care nu se va lua” (Luca 10:42).

Samantha Nelson