Binecuvântarea de Paște

Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul. – Matei 28:6

După ce familia mea s-a mutat la Montreal, bunicii au venit să locuiască împreună cu noi. Odată cu înaintarea în vârstă, ei au început să meargă constant în Trinidad pentru a scăpa de vremea rece. Bunicul meu, pe care îl strigam Papa, în cele din urmă a făcut ultima călătorie spre casă și a murit într-o zi de luni, după Paște, la vârsta de optzeci și șase de ani. Câțiva ani mai târziu, fratele meu mai mic, Haisley, a murit din cauza unui cancer la vârsta de treizeci și șapte de ani – tot în lunea de Paște. Când a participat la înmormântarea lui Papa, mama mea, Edris, a contractat un virus care i-a mărit inima. Mama a trăit după aceea cu insuficiență cardiacă. Într-o noapte, la vârsta de optzeci de ani, inima ei a încetat să mai bată – în duminica de Paște. După cum vă puteți imagina, Paștele a căpătat o nouă semnificație în familia mea.

Totuși, îmi amintesc că înainte ca păcatul să își înalțe capul în Eden, Dumnezeu a pus la cale un plan de mântuire. Dar pentru aceasta un „om” fără păcat trebuia să cucerească păcatul și moartea. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Deci Isus, Fiul lui Dumnezeu, a luat asupra Sa natura umană și a venit pe pământ. El a avut un început umil și a devenit tâmplar, la fel ca tatăl Lui pământesc. Isus a crescut în cunoștință și în statură (vezi Luca 2:52). Fiind în comuniune continuă cu Tatăl Său ceresc, adesea Isus mergea într-un loc liniștit pentru a Se ruga.

A sosit vremea ca planul să fie împlinit. Deși avea inima împovărată, Isus S-a rugat la Tatăl Său să Îi dea putere pentru a rezista în această încercare. El a fost pironit pe o cruce aspră și, asemenea unui miel dus la tăiere, El nu Și-a deschis gura (vezi Isaia 53:7). După ce a fost răstignit și a murit pentru noi, El a fost dus în mormânt și închis. Satana spera la victorie. Totuși, după Sabat, în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena și o altă Marie au mers la mormânt și l-au găsit gol. Un înger puternic dăduse piatra la o parte. Îngerul i-a spus femeii că Isus înviase după cum chiar El spusese. „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55). El a înviat!

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această înviere, pentru planul mântuirii și pentru mormântul gol al lui Isus, care ne dă speranță că mormintele celor dragi nouă vor fi și ele, cândva curând, golite.

Sharon Long (Brown)