Puterea lui Dumnezeu

Întăriți-vă și îmbărbătați-vă! Nu vă temeți (…) căci Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa. – Deuteronomul 31:6

Am auzit țipete. Nu puteam distinge ce auzeam, dar era un sunet alarmant.[1] Locuiam într-un apartament și, la acel moment, eram pe balcon împreună cu o prietenă. Am auzit țipete care păreau că provin de la un copil. Eu nu sunt o persoană conflictuală și nu îmi place deloc agitația. Dar am știut că trebuia să fac ceva și că puterea lui Dumnezeu era cea care mă îndemna să dezleg misterul.

Sunetele veneau de la subsol. Fiecare apartament avea repartizată o boxă de depozitare, din beton, fără ferestre și cu o ușă ca de cușcă. Îngrozită, am descoperit că un copil țipa din una din acele încăperi, din întuneric. Era foarte speriat, fiind încuiat acolo. I-am spus că merg să caut ajutor și am bătut la ușa celui mai apropiat apartament. A răspuns o femeie. Am întrebat-o dacă băiețelul care striga era al ei.

Mi-a răspuns că este pedepsit. Eu i-am răspuns că trebuia să îl lase să iasă. Femeia a refuzat, așa că am spus că voi chema poliția. Am fost foarte hotărâtă și parcă niciodată înainte nu mai făcusem așa ceva. Pe atunci aveam puțin peste douăzeci de ani și nu mă simțeam deloc bine să fac ce făceam.

În cele din urmă, femeia a fost de acord să lase copilul afară. În acel moment a coborât și prietena mea, așa că am plecat amândouă, dar nu înainte de a ne asigura că băiețelul este liber. Dincolo de faptul că părea foarte supărat, fizic părea să fie bine. Dar cine poate ști ce traumă emoțională s-a produs în el în acea zi?

Dimineața următoare am mers la serviciu. După o zi, când i-am întrebat pe administratorii complexului de apartamente, aceștia mi-au spus că familia cu băiețelul se mutase înapoi în țara de origine. Doar atunci mi-am amintit că mai văzusem un copilaș în apartament în acea zi nefastă. Era în scutece și mi-am adus aminte că avea un braț în ghips. M-am întristat foarte tare. Tot ce am mai putut face a fost să înalț o rugăciune ca cei doi băieți să fie ocrotiți.

Uneori ne găsim în situații în care nu știm ce să facem. Știu că Dumnezeu nu dorește să ne pună în calea răului, dar, dacă simțim că Duhul Sfânt ne vorbește, așa cum mi-a vorbit mie în acea zi, atunci El ne va conduce să facem ceea ce trebuie să facem. Sunt bucuroasă că am urmat îndemnurile Sale puternice și am găsit curajul de a acționa. Dumnezeu a fost cu mine la fiecare pas. El este și cu tine.

Jean Dozier Davey

[1] Acest eveniment s-a petrecut în urmă cu patruzeci de ani.