Pilda din cămară

Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! – Psalmii 34:8 

Am început să strâng recipiente mari din sticlă de când soacra mea mi-a spus că acestea erau perfecte pentru depozitarea hranei. Îi sunt datoare pentru destul de multe idei bune, dar aceasta era o idee nemaipomenită din mai multe motive. Unul din motive este că pot vedea fără probleme ce se află în ele. Într-o zi, am hotărât să folosesc niște mere care începeau să se înmoaie în frigider și să fac o plăcintă. Am curățat merele de coajă, am făcut umplutura, am pus-o în aluatul pentru plăcintă și am băgat-o la cuptor până s-a rumenit. Arăta delicios. Când au ajuns acasă de la școală, copiii au adulmecat puțin și au întrebat: „Ce miroase atât de bine? Vom avea plăcintă la cină?” Soțul meu a pus exact aceleași întrebări.

După ce au terminat toți de mâncat, am adus la masă plăcinta aspectuoasă și frumos mirositoare. Am dus prima îmbucătură la gură. Dar imediat așteptările ne-au fost învinse de expresia de dezamăgire de pe fețele tuturor. Ceva nu era bine. Plăcinta era sărată. Am sărit de pe scaun și am mers să verific borcanele mari din cămară. Pusesem sare în loc de zahăr. Din fericire pentru mine, aveam o mică cireadă de vaci în spatele gardului, deloc pretențioase, care nu au catalogat plăcinta făcută cu sare ca fiind un dezastru.

M-am tot gândit cât de delicios arăta acea plăcintă – până când am luat prima bucățică. Dumnezeu mă invită să gust și să văd ce bun este Domnul (Psalmii 34:8). El nu spune: „Privește și vezi cât de bun pare Domnul.” Dumnezeu preferă gustatul. Dovada calității plăcintei se face prin gustare. El mă invită să mă bucur de toată plăcinta. De notat ultima parte a versetului, care parcă decurge natural din prima parte: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (v. 8). Când Îl gust pe Dumnezeu, cunoașterea pe care o dobândesc despre El devine personală. Chiar am preluat din El în propria mea ființă – El face parte din mine. Apoi parcă devine ceva firesc să mă încred în El, deoarece L-am încercat eu însămi. Știu ce gust are și știu că este bun.

În lumea mea sunt multe lucruri care încearcă să mă distragă, să mă ademenească să le gust. Lucruri care arată sau miros bine, dar despre care adesea descopăr că nu mă satură și uneori chiar mă dezgustă.

Dar eu L-am gustat pe Domnul și El întotdeauna este același. El este bun. Sunt bucuroasă să știu acest lucru, deoarece binecuvântată – sau fericită – este femeia care se încrede în El.

Rhonda Huffaker Bolton