Este soare în sufletul meu

Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. – Iosua 1:5 

Stau pe veranda părinților mei în Zimbabwe, razele calde ale soarelui mi se așază pe spate, mă simt chiar bine și mângâiată. Știu că aceeași căldură a simțit-o și soțul meu, Errol, ultima dată când a fost aici. Probabil că a stat exact în același loc în care stau și eu acum.

După treizeci și șapte de ani de căsnicie, am pierdut iubirea vieții mele. Un an și două luni mai târziu, m-am întors în casa noastră din Africa, pentru a plânge alături de părinții mei și, sper, pentru a-mi vindeca durerea din inimă.

Astăzi am dat aproape toate hainele lui care mai rămăseseră în șifonierul nostru. Sunt amorțită – parcă nu simt nicio emoție –, dar mă simt vinovată că dau ultimele lucruri care îmi amintesc de el. Știu că trebuie să las totul în urmă și să îmi continui călătoria fără el în viață, dar parcă teoria este mai ușoară decât practica. Oamenii nu înțeleg întotdeauna cum mă simt dacă nu au trecut pe unde am trecut eu: golul produs de absența lui din viața mea, singurătatea pe care o simt, lipsa lui când vreau să îi cer un sfat într-o decizie, în special când simt că mă înnebunesc copiii noștri. Când trebuie să fac planuri fără el, simt că le-aș anula pe toate.

Evit să particip la întâlniri sociale cu alte cupluri. Nici chiar mâncarea nu mai are același gust. Îmi este dor de zâmbetul lui, de glumele lui, de mâncarea pe care o gătea și de tot ce obișnuia să facă pentru mine. Îl vreau înapoi, dar știu că este imposibil.

Pentru moment, învăț să îmi hrănesc relația mea cu Dumnezeu. Da, sunt momente în care pun sub semnul întrebării pierderea suferită. Mă lupt cu nerăbdarea de a obține răspunsuri și uneori pun la îndoială capacitatea Lui de a-mi purta de grijă. Dar simt căldura soarelui pe spate și îmi amintesc cum Dumnezeu a trimis un nor ziua și un stâlp de foc noaptea pentru poporul Israel. Atunci înțeleg la ce se referă când spune că tot așa cum a fost cu Moise, El va fi și cu mine.

El nu mă va părăsi niciodată (vezi Evrei 13:5). Este tăria mea când sunt slabă și mă iubește necondiționat.

Am încredere deplină în El, căci El știe mai bine.

Trăiesc cu speranța dimineții învierii.

Valerie Fisher Green