Ochiul nu a văzut

Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” – 1 Corinteni 2:9

Casele prietenilor mei au arbuști frumos tunși și flori colorate, aranjate în mod artistic pentru a scoate în evidență trăsăturile superioare ale fiecărei plante. Spre deosebire de arbuștii lor, tufărișul de la fereastra mea a crescut atât de mult, încât aproape dă impresia că încearcă să îmi devoreze casa veche de cincizeci de ani. Stau la fereastra din bucătărie și privesc la trunchiurile a doi brazi înalți din fața curții – rezultatul unei furtuni recente, care aproape i-a pus la pământ. În zilele următoare se va rezolva problema cu firma de asigurări și voi primi suficient cât să repar stricăciunile de la șopron și îmi va ajunge cel puțin să plătesc pe cineva să taie pomii.

Totuși, există frumusețe: două căprioare grațioase și doi cerbi pistruiați pasc în curtea mea. Doi curcani sălbatici, cu coada lor lungă și stufoasă, deschisă asemenea unui evantai, pășesc țanțoși în jurul a cel puțin alți doisprezece curcani, chiar în fața ferestrei de la biroul meu. Văd păsări colibri mici, dar energice, cum se ciorovăiesc pentru un loc la căsuța cu hrană ce atârnă lângă fereastra de la sufragerie și mai văd înalta Lagerstroemia care își înalță spre cer bobocii de culoare coralie. Observ că azaleea pe care nu prea am îngrijit-o înflorește în această primăvară, văd bobocii stacojii la rododendron și reflexia soarelui la apus luminând cerul și norii cu o paletă de roz, portocaliu și auriu. Meditez la frumusețile care vor fi pe noul pământ. Încerc să îmi imaginez priveliștile frumoase, sunetele armonioase și aromele minunate ale bucatelor de acolo.

Mintea mea se îndreaptă spre Cel care a lăsat în urmă cel mai glorios loc care există, unde primea închinare și adorare din partea ființelor cerești. El a știut calea pe care trebuia să meargă pe această planetă căzută, calea care avea să Îl poarte spre suferințe nespuse, lipsuri, chinuri și moarte. Totuși, a venit. Acum ne cheamă pe noi. Mă cheamă pe mine și te cheamă și pe tine. Își cheamă toate ființele create. Vom lua noi aminte la această chemare? El ne lasă pe noi să alegem. Care este răspunsul meu? Care este răspunsul tău?

Ziua aceea nouă va răsări; furtunile vieții nu vor mai fi. Cei răscumpărați se vor aduna în jurul tronului având asigurarea vieții veșnice și a bucuriei și fericirii de neexprimat. Tatăl și Fiul Se vor bucura de fiii risipitori care de-acum nu mai rătăcesc.

În inima mea este un dor după Isus. Simți și tu acel dor?

Lila Farrell Morgan