Pic cu pic se adună

Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. – Coloseni 3:23

Într-o după-amiază, prietena mea Kathy și nepotul ei, Jacob, petreceau timp împreună. În toiul discuției, Jacob a făcut un anunț subit:

– Bunica, eu Îl iubesc pe Isus.

– Minunat, îi răspunse ea, povestește-mi mai mult.

– Oricine își poate da seama că eu Îl iubesc pe Isus, pentru că îmi plac mesele de părtășie! explică Jacob, cu entuziasmul unui băiat de cinci ani.

Când Kathy mi-a relatat discuția lor, amândouă am râs cu poftă. Mai târziu, când am redat din nou cuvintele lui Jacob în mintea mea, m-am întrebat cum își pot da seama oamenii când cineva Îl iubește pe Isus. Știm că înseamnă ceva mai mult decât să-ți placă să mergi la mesele de părtășie sau chiar să mergi la biserică. M-am dus imediat cu gândul la Tabita, cunoscută și ca Dorca, o credincioasă foarte iubită. Ea este amintită în Biblie în cartea Faptele apostolilor (9:36-41). Tabita locuia în Iope și era cunoscută pentru faptele ei bune și filantropice. Biblia ne spune că ea confecționa tunici, cămăși și mantii pentru ceilalți. Părea să acorde o atenție specială nevoilor celor săraci. Cu toții o iubeau.

Probabil că în Iope erau și alte femei care coseau, dar de ce era Tabita diferită? Presupun că fiecare haină pe care o făcea, o făcea cu dragoste. Nimeni nu trebuia să o întrebe dacă Îl iubea pe Isus. Când a murit, cei ale căror vieți le influențase au fost foarte întristați. Credincioșii au auzit că Petru era într-o cetate din apropiere și au trimis vorbă să vină la ei. Imediat, el a venit în Iope. Văzându-i pe cei întristați că deja se pregăteau să îngroape trupul Tabitei, el le-a cerut tuturor să părăsească încăperea. Apoi s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să îi redea acesteia viața și cererea lui a primit un răspuns plin de har.

Am învățat trei lecții valoroase de la Tabita. În primul rând, ea și-a folosit talentul pentru Domnul. În al doilea rând, ea s-a uitat pe sine și a făcut tot ce a putut cu ceea ce primise. În al treilea rând, ea i-a tratat pe toți, chiar și pe cei loviți de soartă, cu dragoste creștină necondiționată. Deși poate ne-ar plăcea să facem o lucrare măreață pentru Domnul, ca să ne arătăm dragostea față de El, realitatea este că majoritatea n-o să avem această ocazie. Nici chiar Dumnezeu nu ne cere acest lucru. Dar El ne-a dat multe ocazii de a face lucruri mici, care, pentru El, sunt la fel de valoroase.

Probabil că deja știam acest lucru. Trebuie doar să fiu atentă la ocaziile care mi se oferă.

Marcia Mollenkopf