Pe cine vezi în oglindă?

Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă. – 1 Samuel 16:7

În lumea noastră de astăzi este greu să nu privești în oglindă și să nu te întrebi: „Sunt frumoasă? Arăt destul de bine? Celorlalți le va plăcea cum arăt?” Știu că eu mi-am pus aceste întrebări. Trebuie să recunosc că trecerea anilor nu dă la o parte aceste întrebări. Provocarea este sporită de vocile pe care le auzim pretutindeni în jur: „Ar trebui să faci asta; nu ar trebui să te îmbraci așa.” Cunoști și tu aceste voci, fiindcă sunt convinsă că le-ai auzit. Este foarte greu să avem o stimă de sine sănătoasă dacă stăm să privim în jur. În 1 Samuel 16:7 ni se reamintește cine suntem și, chiar mai important, ai Cui suntem.

De-a lungul anilor, mi-am dat seama că eu sunt creată după chipul lui Dumnezeu. În toată creația Lui nu mai există o ființă ca mine. El mi-a dat daruri și talente ambalate într-un pachet (persoana mea) care nu se aseamănă cu niciun alt pachet din lume. Când am conștientizat că Dumnezeu are nevoie de mine exact așa cum sunt pentru a-L reprezenta – că eu nu trebuie să fiu altcineva sau să fac ceea ce fac alții –, atunci nu am putut să nu Îi dau slavă lui Dumnezeu. Ce concept eliberator!

Prea adesea, mame, mătuși, bunici și alți membri mai în vârstă de la biserică, bine intenționați, încearcă să îi modeleze pe ceilalți după chipul lor. Ei vor ca toți să fie asemenea lor. Dar nu se poate să îi modelăm pe ceilalți după noi, iar acest lucru nu reflectă dragostea și harul Dumnezeului nostru. El ne permite tuturor să creștem și să ne dezvoltăm în ritmul nostru, ajutându-ne tot timpul să manifestăm slava și harul Său. Când citesc Cuvântul lui Dumnezeu, Îl aud spunându-mi că sunt a Lui. El mă iubește atât de mult, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus, pentru a mă salva. Eu sunt atât de importantă, încât El îmi strânge toate lacrimile în vasul Său și pregătește un loc pentru mine, ca să trăiesc alături de El o veșnicie. Eu am valoare!

Sunt nespus de bucuroasă că Dumnezeu îmi vede inima. El știe că uneori, deși am intenții bune, nu fac ceea ce trebuie. El mă încurajează să învăț din aceste experiențe și să mă comport cu ceilalți cu același har și răbdare pe care El le arată față de mine. Deși îi iubesc pe cei care vor să îmi direcționeze dezvoltarea, întotdeauna îmi amintesc că Dumnezeu îmi vede inima și are răbdare cu mine în creșterea mea.

Sunt liberă să privesc în oglindă și să zâmbesc. Îmi amintesc de acest gând când îmi văd chipul pe care ceilalți îl vor vedea pe parcursul zilei și pot zâmbi. Dumnezeu îmi vede inima!

Wilma Kirk Lee