Fiul altei femei

Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.” – Judecătorii 11:2

În unele societăți africane tradiționale, copiii „din flori” au fost priviți ca o problemă. În trecut, acești copii erau uneori lăsați singuri sau părăsiți în pădure pentru a-și aștepta moartea.

La începutul anilor 1980, un profesor dintr-un orășel din Homa Bay, Kenya, s-a căsătorit cu o femeie care lucra ca secretară într-un departament al guvernului. Ea avea deja un băiețel de doi ani. După o vreme, bărbatul a început să aibă sentimente negative față de acest copil. De fiecare dată când soția lui mergea la serviciu, el îl bătea pe băiețel fără vreun motiv. Abuzul asupra acestui copil s-a intensificat până când a fost nevoie ca soția să îi roage pe bunicii biologici ai copilului să vină și să îl ducă în alt loc – departe de tatăl vitreg. Deși mama băiatului și tatăl vitreg aveau mare grijă de cele două fete și de băiatul pe care îl aveau împreună, băiatul nelegitim era neglijat. Totuși, mai târziu, acesta a mers la școală și și-a găsit un loc de muncă. După o vreme, când tatăl vitreg era mai mult beat decât treaz și a început să își bată soția și să își neglijeze copiii, fiul nelegitim a venit în ajutorul lor.

Biblia ne învață că Dumnezeu are un loc în lucrarea Sa pentru oricine dorește, indiferent de circumstanțele nașterii sale. Iefta, fiul lui Galaad, a fost respins de frații lui, deoarece era „fiul unei alte femei” (Judecătorii 11:2). Dar când soarta lor s-a înrăutățit, ei au călătorit prin pustia Tob pentru a-l aduce înapoi acasă în calitate de conducător al lor. Iefta a devenit un luptător măreț, care i-a cucerit pe moabiți și și-a ținut promisiunile făcute față de Dumnezeu.

Prietena mea, uneori noi suferim din cauza păcatelor altora. Acel băiețel născut din flori a suferit din cauza păcatelor mamei sale, dar el nu și-a abandonat niciodată familia. Și-a făcut curaj, a trudit din greu și a reușit să își ajute mama, în ciuda alcoolismului și a abuzului din acea casă. Iefta avea inima îndreptată nu doar spre Dumnezeu, ci și spre familia lui.

Ar trebui să fim încurajați de faptul că Dumnezeu nu Se uită la fața omului. Apostolul Petru ne spune că „Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El” (Faptele 10:34,35). Indiferent de situația în care ne aflăm, ce contează cu adevărat este să avem o relație apropiată, personală cu Tatăl nostru din ceruri.

Monica Koko Asca