Împărăteasca Estera și mama mea

Zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” – Psalmii 91:2

La fel ca împărăteasa Estera, mama mea a fost o femeie plină de curaj și cu multă încredere în Dumnezeu. După ani lungi de abuz fizic și verbal din partea tatălui meu, care venea beat acasă, a hotărât că sosise vremea să pună capăt terorii din viața ei. Trebuia să se gândească la o modalitate prin care să le poarte de grijă celor trei fiice ale ei, care la acea vreme aveau zece, șapte și cinci ani. Fusese casnică și nu era pricepută în meseriile din afara casei. Dar Domnul i-a oferit un loc de muncă într-o fabrică și să facă curățenie într-un cabinet medical. Tot Domnul i-a oferit un apartament unde să fie în siguranță; acolo locuiau și mătușa, și bunica mea.

De la mama am învățat multe lucruri practice: gătit, copt, curățenie și croitorie. După ore și seara, ne dădea adesea sarcini de îndeplinit. O femeie plină de dragoste, și-a sacrificat propriile nevoi și dorințe, trimițându-ne la școala bisericii, la liceu și apoi la colegiu. Noi, fetele, lucram în timpul verii și în timpul școlii pentru a putea contribui financiar cât de mult posibil. Mulți ani, mama a purtat aceleași haine și același palton, singurul pe care îl avea. Dar niciodată nu s-a plâns.

O femeie a rugăciunii, mama ne strângea la altarul de dimineață și de seară pentru a studia Biblia și a memora versete. La biserică, adesea ajuta la Școala de Sabat pentru copii. În Sabat după-masă nu dormea, deoarece, împreună cu mătușa și cu verișoara mea, jucau jocuri biblice. Mesele noastre poate că au fost sărăcăcioase în majoritatea zilelor, dar prânzul din Sabat întotdeauna era special.

Eu și surorile mele am ajuns să avem succes în domeniul nostru de activitate. Cea mai mică dintre noi este membră a unui grup de studiu pentru copii și uneori lucrează și cu copii cu dizabilități. Sora mea mijlocie lucrează ca asistentă medicală. Eu am lucrat pentru sistemul educațional al bisericii noastre ca profesoară și directoare de școală timp de treizeci și cinci de ani. Atât cât am putut, eu și soțul am încercat să urmăm exemplul mamei mele de creștere a copiilor. La rândul lor, și ei au atins succesul în profesiile lor și sunt membri activi în biserică.

Toate acestea s-au petrecut datorită curajului unei mame tinere, în urmă cu mulți ani. Deși avea trei copii, ea a avut curajul să se încreadă în Dumnezeu și să pășească prin credință, părăsind acel mediu abuziv pentru a-și putea crește fetele în temere și dragoste de Dumnezeu. Aștept cu nerăbdare venirea lui Isus, când ne vom întâlni din nou cu mama și vom petrece veșnicia împreună.

Patricia Mulraney Kovalski