Fairbanks

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzitși la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. – 1 Corinteni 2:9

În luna februarie, eu și soțul meu l-am vizitat pe fiul nostru și familia lui, care locuiesc în Alaska. Garrick și Stephanie și-au luat câteva zile libere de la serviciu și am mers cu toții spre Fairbanks, la aproape două sute de kilometri nord de Cercul Arctic.

Am petrecut momente speciale împreună, iar aceasta a fost ocazia perfectă să vizităm parcul pentru copii din Ice Alaska. Nepotul nostru de patru anișori, Derion, s-a dat pe toboganele din blocuri de gheață și a alergat multă vreme pe terenul înghețat; nepoata noastră, Avril, de aproape doi ani, a salutat un lup sculptat din gheață. Vălul de ceață s-a ridicat și a dezvăluit frumusețea munților înfășurați în zăpadă și a copacilor cuprinși de brumă. Apoi a venit vremea să prânzim. Am fost de-a dreptul încântată când am aflat că legumele și verdețurile servite erau proaspete, cultivate în căldura solariilor geotermale. Fiecare și-a comandat câte o supă de roșii cu busuioc. În timp ce așteptam să fim serviți, am încercat să găsim modalități de a-i amuza pe copii. Ne-au atras atenția câteva trofee autohtone de vânătoare.

– Ce este acolo? a întrebat-o Garrick pe Avril.

– Bu, a anunțat ea, privind către un karibu.

– Iar ăla e un elan, a proclamat Derion, arătând cu degetul spre un alt perete.

– Și aceea ce este? am întrebat eu, arătând spre o blană de urs de pe tavanul de lemn.

– Un urs zburător, a răspuns Derion imediat.

Uneori îmi este greu să îmi imaginez Cerul. Viziunea lui Ioan din Apocalipsa nu mi se pare logică. Dar, asemenea nepotului meu, care a acceptat fără întrebări ideea unui urs zburător – idee care este demontată de întâlnirile lui cu urșii reali –, probabil că ar trebui să accept și eu frumusețea, grija și dragostea pe care le descopăr în Biblie. Meditând la acel memorabil sfârșit de săptămână din Fairbanks, îl privesc ca pe o pregustare a realității de atunci, când voi sta pe malurile râului vieții. Îmi amintesc de Derion patinând pe gheață și tânjesc să îi văd pe cei dragi ai mei la marea de cristal. Când îmi amintesc de Avril, care s-a împrietenit cu un carnivor foarte mare, mă gândesc la lupul și la mielul care se vor juca împreună. Bruma strălucitoare mă face să tânjesc să intru pe porțile de mărgăritar. Când îmi amintesc de supa aceea delicioasă, anticipez cu nerăbdare festinul cu fructele pomului vieții.

Denise Dick Herr