Câteva lecții din călătoria cu autobuzul

Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ți spun. – Geneza 28:15

După doar două săptămâni într-o altă țară, am hotărât să particip la ora de rugăciune de miercuri seara. Dar mi-am dat seama că era posibil ca autobuzul să fi trecut deja prin stația cea mai apropiată de casa mea, așa că am început să alerg spre altă stație. Deși am ajuns aproape la timp, autobuzul a plecat fără mine. Acum trebuia să-l aștept pe următorul încă douăzeci de minute. Era aproape ora șapte, mai erau doar câteva minute până la începerea orei de rugăciune.

După estimările mele, aș fi întârziat doar câteva minute dacă reușeam să prind următorul autobuz. Ghidată de GPS-ul de pe telefonul mobil, am alergat până am ajuns pe o stradă foarte aglomerată. Eram la doar câțiva metri de stația de autobuz, dar nu știam cum să trec strada pentru a ajunge acolo. Am observat o pasarelă puțin mai în față. Mergând pe acolo, am ajuns în stație, dar nu era cea bună. De acolo am mers în altă stație, dar nici aceasta nu era cea bună. Am observat o altă stație vizavi de un sens giratoriu, dar nu era nicio trecere de pietoni, așa că, până să traversez, am pierdut alt autobuz. Am continuat să sper și am urcat în următorul autobuz, gândindu-mă: Dacă întâlnirea din această seară este ca cele din Caraibe, cu siguranță va începe târziu. Dar, pentru că nu am coborât în stația în care trebuia, am fost nevoită să merg pe jos o distanță destul de mare până la biserică, unde am ajuns în cele din urmă la 19:52.

M-am îndreptat spre casă. Pentru că mai aveam doar 5% baterie, biletul electronic de autobuz nu mi se încărca, așa că am plătit taxa de 2,80 lire. În cele din urmă s-a încărcat și biletul pe mobil. I-am arătat șoferului și l-am întrebat dacă putea să îmi returneze banii, dar răspunsul lui a fost negativ. Uite așa, m-am întors acasă fără să fi participat la ora de rugăciune și după o „aventură neașteptată”, care m-a costat 2,80 lire sterline!

Chiar când coboram din autobuz, șoferul mi-a spus: „Uite, aici sunt banii. De data asta ți-i înapoiez.” Am zâmbit spunând în sinea mea: Nu am ajuns la ora de rugăciune, dar am primit har! Apoi, o doamnă care urcase în autobuzul greșit mi-a cerut să îi arăt drumul și am putut să o ajut. În acea seară, am aflat că nu eram singura care trecea prin luptele și provocările de a trăi într-o țară străină, dar că puteam fi o binecuvântare pentru alții. Am mai descoperit că Dumnezeu este cu noi oriunde am fi și oriunde ne-am îndrepta în viață.

Kimasha P. Williams