Deschide-mi ochii!

„Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână. – Faptele apostolilor 13:11

Te-ai gândit vreodată care este cea mai importantă parte a trupului tău? Cărei părți i-ai simți cel mai mult lipsa dacă ai pierde-o? Brațele? Picioarele? Palmele?

La un moment dat, am încercat să îmi imaginez cum ar fi dacă mi-aș pierde o mână sau un picior și care pierdere aș resimți-o mai puternic. Am analizat acest scenariu și am concluzionat că aș suferi foarte mult dacă mi-aș pierde vederea.

Potrivit unor medici, ochiul este organul „regal”, sau „suveran”, al trupului. Cred că acest lucru este adevărat. Avem multe beneficii de pe urma darului vederii. Voi menționa doar câteva: percepția luminii, a formelor și a culorii, dar și percepția mișcării sau a direcției. Vederea ne ajută să ne îndepărtăm de pericol, să ne recunoaștem prietenii, să ne bucurăm de frumusețile acestei lumi și să recunoaștem dragostea portretizată în zâmbete și priviri.

Ochii noștri mai sunt importanți deoarece au propriul lor „limbaj”. Din expresia ochilor putem identifica ce simt ceilalți. Dacă suntem îngrijorați, ochii noștri adesea privesc mai direct. Când suntem triști, aceștia sunt înlăcrimați. Dacă suntem speriați sau înspăimântați, ochii noștri stau larg deschiși și par agitați. Când suntem fericiți, ochii noștri parcă sunt mai luminoși. Iar când suntem îndrăgostiți, ei par a se fixa asupra persoanei iubite.

Dar mai putem aminti o misiune importantă pe care o au ochii noștri: să îi privească pe frații și pe surorile noastre și să le vadă durerea și nevoia. Dar, mai mult decât a vedea, noi trebuie să acționăm. Apostolul Ioan ne spune că, dacă pretindem că trăim în dragostea lui Dumnezeu, noi trebuie să trăim așa cum a trăit El (1 Ioan 2:5,6). Isus a văzut nevoile celor din jurul Lui și de aceea a încercat să le potolească setea și să le aline durerea, uneori prin minuni. Biserica ar trebui să fie cel mai plăcut loc din lume – un loc în care oamenii să simtă că sunt văzuți, iubiți, respectați și prețuiți. Aceasta așteaptă Dumnezeu de la noi. Biserica trebuie să fie locul în care dragostea Sa să se manifeste cel mai mult.

Aceasta este misiunea noastră: să ne vedem unii pe alții și să împărtășim cu ceilalți, prin fapte pline de evlavie, dragostea minunată care a ajuns până la noi. Această dragoste este Isus Hristos!

Lasă-te folosită de Dumnezeu pentru a descoperi dragostea Sa și celorlalți!

Carmen Virginia dos Santos Paulo