Niciodată nu renunța!

Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

După primul interviu la o organizație locală, am fost invitată să completez o cerere pentru un post de evaluator. Dar mai întâi aveam nevoie de două recomandări care să îmi susțină cererea. Pe prima am primit-o fără prea mare efort. Dar a doua mi-a dat ceva bătăi de cap. „Lasă numele, mesajul și numărul de telefon și voi reveni”, îmi spunea robotul de fiecare dată când sunam. Am hotărât să cer o recomandare de la un alt manager, dar secretara a refuzat să îmi dea datele de contact ale persoanei respective.

Deja începusem practica la birou. În fiecare săptămână, supraveghetorul de practică îmi reamintea: „Am nevoie urgent de a doua recomandare. Altfel nu vei mai putea participa la sesiunile cu clienți.” Totuși, șeful de birou mi-a permis să particip ca observator la sesiunile cu clienți. Ulterior însă, supraveghetorul de practică nu și-a dat acordul, spunând că acelea au fost observații neoficiale.

Trecuse aproape o lună de la primul interviu și încă nu aveam a doua recomandare. Am mers personal la fostul meu loc de muncă, dar mi s-a spus că persoana de care aveam nevoie va fi prezentă doar marțea următoare. Îți mulțumesc, Isuse! am spus eu la plecare. Curând voi avea recomandarea.

Două săptămâni mai târziu, am participat la sesiunile de practică, dar fără a doua recomandare. „Doamne, este aceasta o ușă închisă?” întrebam în rugăciune. În acea duminică am plâns de supărare. „Noi slujim unui Mântuitor înviat”, m-a consolat mama mea. Mai târziu, o prietenă s-a rugat împreună cu mine și mi-a sugerat să mă gândesc ce să fac. Nu voi mai face nimic, mi-am zis în sinea mea.

La următoarea zi de practică, miercurea, ajunsese și a doua recomandare. Astfel am putut să folosesc toate observațiile anterioare cu clienții (chiar și pe cele care nu fuseseră luate în considerare) când am răspuns la întrebările din jurnalul de practică. Mi-am dat seama că mi-ar fi fost foarte greu să scriu răspunsuri adecvate doar pe baza observațiilor „oficiale”.

Această experiență mi-a arătat puterea rugăciunii și a perseverenței în fața obstacolelor. Deși obstacolele pot fi supărătoare, Dumnezeu vede ce este în spatele lor.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta

și nu te bizui pe înțelepciunea ta!

Recunoaște-L în toate căile tale,

și El îți va netezi cărările. (Proverbele 3:5,6)

Sonya Simms