Singura noastră pretenție la celebritate

Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău? – Mica 6:8

Glasul ei șoptit abia se auzea.

– Mamă, chiar îmi doresc să câștig, dar nu vreau să mă laud singură.

În 2014, Andrea Blair, fiica mea de patruzeci și doi de ani, profesoară de muzică la o școală gimnazială, a fost aleasă printre cei doisprezece finaliști la o competiție anuală dedicată profesorilor. De-a lungul anilor, ea a inventat o metodă cu totul nouă de a scrie partituri și l-a învățat pe un elev, Daniel (care este dislexic și are o dizabilitate la scriere), să citească partituri cu ajutorul unor pătrățele colorate pe hârtie milimetrică și, de asemenea, să cânte la clarinet. Mama lui Daniel a nominalizat-o pe Andrea la acest premiu. În cazul în care câștiga, școala ei urma să primească un premiu de două mii cinci sute de dolari.

– Andrea, Domnul este cu tine la fiecare pas! De altfel, eu mă pricep destul de bine să îi laud pe ceilalți! i-am răspuns eu, fără nicio ezitare.

Eu și tatăl ei am considerat că această ocazie este unică pentru a o susține pe fiica noastră și, în plus, puteam da mărturie despre credința noastră în Isus. Nu ne-am dat înapoi de la nicio cheltuială și am luat legătura cu toți cei pe care îi cunoșteam. Familia noastră este foarte activă și în biserică, și în mediul politic (fiind totodată foarte implicată în susținerea fratelui mai mic al lui Andrea, Sonny, de doar douăzeci și opt de ani, care suferă de autism). Așa că noi cunoaștem foarte mulți oameni.

Pe durata concursului, profesorii din Columbia Britanică au intrat în grevă. Era de-a dreptul deprimant. Dar Andrea a fost bucuroasă să vadă că oameni din întreaga lume votau pentru ea. Când votul s-a încheiat, Andee (cum îi spunem noi) a fost una dintre cei trei câștigători, cu peste șapte mii opt sute de voturi. Încă de la început, Andee mi-a spus că acest concurs a fost o „experiență de unire a familiei” pentru ea. Tata, mama și Sonny au participat la ceremoniile organizate de școală în ziua decernării premiului. Am făcut o poză foarte frumoasă de familie, pe care am și trimis-o în felicitările de sfârșit de an, pentru a-I da slavă lui Dumnezeu și pentru a le mulțumi celor care au votat pentru ea.

Deși a devenit mai cunoscută ca profesoară datorită victoriei ei, Andee este de acord cu pastorul nostru, care spune că singura pretenție la celebritate pe care biserica noastră o are este aceea că noi încercăm să umblăm cu Domnul.

Deborah Sanders