Pricepere

Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile. – 2 Timotei 2:7

Este un dezastru, îți spun eu. Un dezastru fără precedent!

Melissa se plimba de-a lungul camerei, frământându-și mâinile.

– Nu, nu este chiar așa de rău, îi răspunse verișoara ei, în timp ce se juca cu câinele. Treci peste!

– Dacă tu credeai că asta mă va face să mă simt mai bine, ripostă Melissa, ei bine, nu a funcționat!

– Opriți-vă puțin, am intervenit eu, înăbușindu-mi râsul. Melissa, cred că mintea ta supraevaluează, în timp ce creierul verișoarei tale subevaluează aceeași situație. Să vă explic: Creierul este primul sistem anatomic care depistează un stresor și reacționează în doar câteva nanosecunde. Acesta poate stimula reacția de stres timp de mai bine de șaptezeci și două de ore după un incident traumatizant – real sau imaginar – și chiar mai mult, dacă tu continui să îl repeți. Fiecare ființă umană are nevoie de strategii eficiente de gestionare a stresului, dar acestea pot fi decisive pentru femei. Creierul lor pare să fie de două ori mai vulnerabil decât cel al bărbaților la unele tulburări legate de stres.

Cele două verișoare au încetat să se mai certe și acum ascultau cu atenție, așa că am continuat:

– Cercetările pe creier de șobolan au arătat că, la bărbații stresați, proteinele interne au atras câteva dintre moleculele receptoare localizate la suprafața neuronilor locus coeruleus, în profunzimea centrului de alarmă al trunchiului cerebral.

Melissa și-a îndreptat privirea spre verișoara ei, care s-a făcut că nu o observă.

– Aceasta înseamnă că, am continuat eu, erau disponibili mai puțini receptori care să adere la hormonul de stres, factorul secretor al corticotropinei (CRF). Această adaptare, specifică doar creierului bărbatului, reducea sensibilitatea la stres a neuronilor. Neavând acest mecanism, creierul femeii resimte din plin lovitura, fiindu-i mai greu să facă față nivelurilor crescute de CRF, care se observă, de exemplu, în depresie și în tulburarea de stres posttraumatic.

Melissa și verișoara ei se uitau una la cealaltă.

– Înțelegând modul în care răspunde creierul bărbatului și al femeii la factorii de stres, avem ocazia să alegem.

Melissa a ridicat dintr-o sprânceană.

– În loc să ne certăm, mai bine alegem să lăsăm de la noi și să căutăm o soluție împreună.

Din fericire, exact asta au făcut și ele.

Doamne, ajută-mă să fac și eu la fel! am răsuflat eu ușurată.

Arlene R. Taylor