A păși prin credință

Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” – Geneza 12:1

După ce ne-am căsătorit, eu și soțul meu am locuit într-o garsonieră undeva la subsol. Spațiul era foarte limitat. Practic locuiam unul în cârca celuilalt. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, eu și soțul meu eram mulțumiți cu casa noastră. Era confortabilă, călduroasă și era a noastră. Cuibușorul nostru era și convenabil, era foarte aproape de transportul public, de piețe, magazine și de părinții noștri. Amândoi aveam un loc de muncă. Dar, având un copil mic, financiar ne era foarte greu.

Pentru a mai ușura puțin povara financiară, soțul meu cocheta cu ideea de a se înrola în armată. Știa că astfel ar putea purta de grijă mai bine familiei. Dar nu toți au fost de acord cu această decizie. De fapt, mulți chiar au crezut că ne-am pierdut uzul rațiunii și că nu mai eram sănătoși la cap. Această decizie a fost o provocare și pentru familia noastră extinsă. Nici rudele nu puteau înțelege de ce eram dispuși să facem un pas atât de drastic.

Ne-am rugat stăruitor pentru călăuzire. Am discutat și, în cele din urmă, am ajuns la o concluzie. Ne doream o viață mai bună pentru noi și pentru fiica noastră. Dumnezeu era singurul care ne putea ajuta. Știam că are stabilit un plan pentru viața noastră și doream să Îi permitem să ne conducă. Pășind prin credință, soțul meu s-a înrolat în armată. Nu după mult timp, lucrurile au început să se așeze – Dumnezeu avea un plan pentru noi.

La zece luni de la înrolare, eu, soțul meu și fiica noastră ne-am mutat în Virginia. La început, familiile noastre erau îngrijorate că lăsam în urmă confortul și siguranța. Totuși, când Îl crezi pe Dumnezeu pe cuvânt, El îți va împlini toate nevoile. Deși Virginia era un loc cu totul nou pentru noi, Dumnezeu ne-a oferit tot ce aveam nevoie. Noua noastră casă era de trei ori mai mare decât cea veche. Fiica noastră avea suficient spațiu unde să crească și duceam un trai liniștit dintr-un singur venit. Dumnezeu ne-a purtat de grijă în moduri în care noi nu ne-am fi gândit.

Avraam a lăsat în urmă confortul cu care era obișnuit și a pășit înspre necunoscut. Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam – atât timp cât el era ascultător, Dumnezeu avea să îi împlinească nevoile. Avraam a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu și a propășit. Făgăduințele lui Dumnezeu sunt încă valabile și vii. El nu Și-a încălcat nicio promisiune, ci poartă de grijă fiecăruia dintre noi, în fiecare zi.

Diantha Hall-Smith