În așteptarea răspunsului de la Domnul

Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc. – Isaia 40:31

La fel ca aproape toate fetițele, eu îmi petreceam majoritatea zilelor visând la ziua în care mă voi căsători, voi avea copii și voi trăi fericită până la adânci bătrâneți! Oare prințul va fi un doctor chipeș, un avocat deștept sau un profesor foarte drăguț? Ca adolescentă, adesea îmi „planificam” nunta: cine să fie domnișoare de onoare, cavaleri de onoare, cine să întâmpine oaspeții, fetițele care să împrăștie petale și chiar cine să predice. Culorile nunții rămâneau întotdeauna aceleași – mov sau roz.

În Matei 6:33, se spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Așa că citeam din Biblie în fiecare zi, mergeam la biserică săptămânal, mă rugam stăruitor (în special pentru un soț), îi tratam pe toți cu bunătate și acceptam responsabilități la biserică. M-am înscris în orice cor am putut, în special în cele care făceau deplasări, pentru a avea ocazia să îmi întâlnesc soțul.

Când am ajuns la patruzeci de ani, am hotărât să fac la fel ca Ana, așa cum scrie în 1 Samuel 1:10 – „Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea”. Așa că m-am rugat și am plâns – nemângâiată. Nu puteam spune nimănui, poate ar fi crezut că sunt nebună sau, cine știe, „drogată”! Deja toate fetițele la care mă gândeam să împrăștie petale erau prea mari, aveam prietene noi și alesesem mai mulți pastori care să oficieze căsătoria. Dar, stai, textul din Psalmii 27:14 parcă îmi striga în urechi: „Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” Așa că am așteptat, am nădăjduit plină de curaj și tărie.

Oare așteptarea răspunsului de la Dumnezeu ne mărește încrederea – încrederea că El va aduce bărbatul potrivit la momentul potrivit? Ne dă această așteptare curaj să rezistăm? Și oare această așteptare ne întărește inima și ne pregătește pentru a primi darurile Sale desăvârșite? Eu cred că așteptarea răspunsului de la Dumnezeu este singura cale de a fi pregătiți pentru a primi ceea ce El dorește să avem.

După ce am împlinit cincizeci de ani, Dumnezeu mi-a oferit bărbatul creștin pentru care mă rugasem și plânsesem nemângâiată. Dumnezeu mi-a întărit inima și m-a pregătit pentru călătoria care urmează. El mi-a oferit un soț care are grijă de mine în momentele bune, și în cele mai rele. Este atent, protector și blând – un soț care îmi bucură inima. Darul lui Dumnezeu a meritat toată așteptarea!

Sylvia A. Franklin