Dragoste necondiționată

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, (...) acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. – 1 Corinteni 13:4,7,8

Pe când aveam cinci ani, eu și surorile mele am fost date în plasament. Deși eram despărțite de mama noastră biologică, întotdeauna m-am ținut strâns de simțământul de apropiere de ea în inima mea – întotdeauna căutam, speram, așteptam și doream ca ea să se întoarcă. După vârsta de treizeci de ani, mi-am găsit mama. Ce bucurie mare! Totuși, în doar doi ani scurți, bucuria mea a fost umbrită de faptul că ne-a părăsit din nou.

Mama încă locuia în Huntsville, Alabama, aproape de mine și de surorile mele când, într-o zi, a hotărât să plece din nou fără urmă. Eu și sora mea mai mare am hotărât să verificăm dacă nu este în apartamentul ei. Ne-a fost teamă că ceva nu era în regulă când nu ne-a răspuns nimeni, așa că responsabilii cu paza de la apartamente ne-au dat voie să intrăm. Spre surprinderea noastră, mama își strânsese toate lucrurile și plecase. Nici măcar nu lăsase un bilet. Deși de această dată nu a lăsat în urmă copii mici, ea și-a lăsat în urmă copiii adulți, care încă aveau nevoie și tânjeau după dragostea maternă. Dar Dumnezeu este un Vindecător și El mi-a reamintit, în mila Sa, să continui să mă rog pentru ea.

Apoi, după aproape șapte ani, a sunat mama. Din nou am fost cuprinsă de bucurie. Așteptam cu nerăbdare să o văd din nou, iar ea mi-a spus că și ea aștepta cu nerăbdare să mă vadă. În august 2013, am vizitat-o. Am mers să o văd fără să mă gândesc la prima sau la a doua abandonare. Simțeam doar dragoste necondiționată. De această dată, știam că va exista o legătură între noi. Din nefericire, acea reuniune a fost sfâșietoare pentru mine. Mama nu a putut să mă îmbrățișeze, deși nu mă văzuse de aproape șapte ani. Evident că mi-am scurtat vizita. După ce m-am întors acasă, am avut multe întrebări și inima mea frântă parcă m-a amorțit. Era a treia oară când eram respinsă de mama mea.

Când am început să Îl las să mă vindece, Dumnezeu a vorbit din nou inimii mele zdrobite. Tatăl meu, Mântuitorul și Prietenul meu mi-a spus: „Am nevoie ca tu să fii un canal al dragostei Mele necondiționate pentru mama ta. Vreau ca ea să știe că «Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi»” (Romani 5:8). Și astăzi o mai caut pe mama. Ea nu comunică cu mine, dar nu este o problemă. Eu sunt un canal dispus să las dragostea necondiționată a lui Dumnezeu să curgă spre mama mea. Îi mulțumesc zilnic pentru dragostea Lui necondiționată pentru mine.

Wanda Misori