Bucuria adopției

Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” – Romani 8:15

Era târziu. Tocmai ce încuiasem ușa bisericii după o seară foarte aglomerată la școala biblică de vacanță. Unul dintre ceilalți organizatori a venit spre noi și ne-a arătat un pisoiaș vagabond pe care îl găsise în desiș. Bietul motănel striga după ajutor când a fost găsit. Eu și fiica mea am căzut de acord foarte repede să îl luăm pe micuț acasă. L-am numit Pogo, deoarece personajul-pisică din programul de la școala biblică pentru vacanță se numea Pogo.

Pe drum spre casă, ne-am oprit și am cumpărat hrană pentru pisici. Deoarece era pe jumătate murdar și pe jumătate înfometat, i-am făcut o baie și apoi l-am hrănit. Mânca tot ce primea. Mânca hrana specială pentru pisici și pe cea a câinilor și cerea recompense exact ca și câinii noștri. De fapt, noul membru al familiei se comporta mai mult ca un câine decât ca o pisică. El ne „vorbea”, ne implora să îl mângâiem după urechi și se juca cu câinii zburdalnici – cu toții fiind foarte atenți să nu se rănească unii pe alții. Când joaca devine prea dură pentru el, Pogo se zburlește la câini și fuge. Câinii fac la fel când Pogo devine prea dur cu ei.

Îl iubim pe Pogo foarte mult și suntem bucuroși că l-am adoptat, pentru că ne aduce multă bucurie. Acum are opt ani, dar nu s-a schimbat foarte mult de când l-am adus în casa noastră pentru prima dată. Și acum mănâncă mâncare pentru câini, cere recompense și se ia la harță cu câinii. De fapt, sunt surprinsă că pot sta liniștită să scriu aceste rânduri fără ca el să se urce pe mine și pe computer, încercând să obțină puțină atenție din partea mea.

La fel cum noi l-am salvat pe Pogo, și Isus a venit să ne salveze pe noi: eram pierduți, ne era teamă și eram captivii acestei vieți de durere și păcat. El a vrut ca noi să știm că suntem iubiți, salvați și adoptați. Îți poți imagina cum va fi când va veni să ne ia acasă la El? Eu îmi imaginez că voi alerga, voi sări, mă voi juca și voi mânca toate bunătățile pe care le voi primi în cer. Dar, mai presus de orice, voi alerga la Isus să Îl îmbrățișez. La fel cum Pogo ne aduce atâta bucurie, eu cred cu tărie că Isus așteaptă cu nerăbdare să ne ia acasă. Cu noi acolo, bucuria Lui va fi deplină. Evrei 12:2 spune că Isus „a suferit crucea” pentru că noi eram „bucuria care-I era pusă înainte”.

Inima mea tânjește după acea zi. Vino, Doamne Isuse!

Mona Fellers