Lecție de la brândușe

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu. (...) Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” – 1 Ioan 4:7,10,11

Iarna geroasă se dusese. Bulbii de brândușă începuseră să împingă mici lănci verzi înspre soare. Câteva zile mai târziu, o priveliște încântătoare de culoare mov-alburiu ne-a întâmpinat privirile. Apoi soarele a încălzit aerul suficient, încât bobocii să se deschidă asemenea potirelor. Albinuțele bâzâiau în jurul staminei galbene, adunând polen. Bobocii de un alb pur străluceau în lumina soarelui. Seara, pe când astrul ceresc se ascundea la orizont, am stat la fereastră și am admirat rozul ce picta cerul și movul ce aducea culoare stratului de flori. Petalele brândușelor erau strânse laolaltă în boboci cilindrici.

Dimineața următoare, florile erau încă adunate în boboci. „Doamne, Îți mul­țu­mesc”, am șoptit, „pentru frumusețea primăverii.”

Bobocii se vor deschide din nou atunci când soarele îi va încălzi, parcă se auzea de afară. Brândușele sunt asemenea copiilor Mei care nu mă cunosc. Ei își vor deschide inima față de căldura dragostei.

Am meditat la această comparație. Mi-a venit în gând un vers dintr-o poezie de-a lui Edgar Guest: „Prefer să văd o predică trăită decât să ascult una.” Unii oameni înțeleg greșit caracterul lui Dumnezeu. Ei au impresia că Dumnezeu este un mare tiran, care caută dovezi să ne condamne. În cazul altora, relația lor cu tatăl – sau cu o altă persoană cu autoritate – i-a făcut să se simtă nedemni de dragoste. Aceste persoane nu pot înțelege dragostea lui Dumnezeu. Aici intervin ucenicii actuali ai lui Hristos. Când îmi deschid inima pentru a-i vedea pe oameni ca pe niște copii prețuiți și iubiți ai lui Dumnezeu, când demonstrez că îi accept pe cei care se autoînvinovățesc, când în mod constant îi tratez pe oameni cu respect, chiar și atunci când comportamentul lor nu este demn de respect, când ei simt căldura dragostei divine trecând printr-un om, atunci încep să își deschidă inima față de dragostea lui Dumnezeu.

Mai târziu în aceeași zi, a ieșit soarele. Temperatura a crescut și s-a încălzit. Florile mov-alburii s-au deschis și și-au arătat toată splendoarea. Doamne, m-am rugat eu, plantează în mine dragostea Ta! Transmite dragostea Ta prin mine. Încălzește astăzi prin mine un suflet care se luptă, astfel încât să își poată deschide inima față de Tine!

Helen Heavirland