Salata de cartofi și o rugăciune

Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos. – Coloseni 3:23,24

Este bine să fii prevăzător; totuși, uneori, Dumnezeu ne aduce oameni în cale cu un motiv anume. El îi pune chiar acolo, după care trebuie să alegem: fie să rămânem pe acea parte a drumului și să ajutăm, fie să trecem strada și să nu ajutăm. Strada pe care locuiesc eu, lungă de aproape cinci kilometri, este locul excelent în care le pot arăta iubire oamenilor și le pot vorbi despre Isus. Într-o zi, mă plimbam și vorbeam la telefon cu prietena mea, Georgia, când un bărbat a oprit mașina pe marginea drumului, imediat după ce a ieșit de pe aleea pavată a casei lui. A deschis geamul și a strigat:

– O știi pe soția mea, Kelly?

I-am răspuns că nu cred că o cunosc. Deloc descurajat, el a continuat:

– Soția mea, Kelly, tocmai a fost diagnosticată cu cancer și urmează să înceapă tratamentul.

– Îmi pare rău să aud acest lucru. Aș putea veni să o vizitez peste câteva zile?

– Da, sigur, a răspuns el, după care a plecat cu mașina.

Întotdeauna este frumos să poți duce ceva când mergi în vizită, așa că am hotărât să duc o salată de cartofi. Câteva zile mai târziu, am făcut salata și am mers în vizită împreună cu o prietenă. Soțul doamnei, T.J., ne-a întâmpinat la ușă, împreună cu copiii și cumnata sa.

– Salata de cartofi este preferata mea și rareori am ocazia să o mănânc. (Încă un punct pentru inspirația Duhului Sfânt!)

Kelly era prea bolnavă pentru a se da jos din pat sau pentru a primi musafiri, așa că am întrebat familia dacă nu ar dori să înalț o rugăciune. Am făcut un cerc și ne-am strâns de mână, apoi m-am rugat. S-a format o legătură foarte frumoasă cu această familie de pe strada mea. Și am menținut această legătură. Câteva luni mai târziu, Kelly însăși a oprit mașina și mi-a mulțumit. Se simțea mai bine. Cu altă ocazie, a oprit pentru a-mi spune că se vindecase. La câțiva ani după aceea, am bătut din nou la ușa lor pentru a le spune că publicasem o carte. Copiii au fost foarte entuziasmați să îmi povestească despre propriile lor momente cu Dumnezeu și chiar m-au lăsat să țin în mână animalul lor de companie, o șinșilă. Este o mare bucurie să lucrezi pentru Dumnezeu și să întâlnești oameni pe stradă, oameni pe care Dumnezeu i-a pus în calea ta.

Diane Pestes