Supărat pe instructor

”Domnul a răspuns: ”Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4

 

Fusese o seară ploioasă în camporee. S-a întâmplat că, la ieșirea din cortul fetelor era o mică groapă, nu adâncă, dar destul de încăpătoare în care se adunase apă.

Instructorul nu a crezut că va avea loc programul de seară la cortul mare, după așa o vreme. Ploaia în sfârșit, s-a oprit. Programul de seară a avut loc, s-a cântat... Dar grupa instructorului care era și ofițer de serviciu, n-a știut, pentru că n-a fost anunțată.

A doua zi, s-a auzit: ”Ce frumos a fost aseară la programul din cortul mare”.

- Nenea Ionel s-a ținut programul aseară?

- Ddda!

- Și nouă de ce nu ne-ați spus???

 - Pe noi de ce nu ne-ați anunțat??? au izbucnit exploratorii.

-Păi, știți, m-am gândit că nu aveți încălțăminte adecvată și nu am vrut să vă udați la picioare... motiva instructorul.

- Dar noi am vrut să participăm!

- Iertați-mă!” Vă rog să mă scuzați! nu o să se mai repete!...

În final exploratorii și-au iertat instructorul, dar pe moment au fost foarte supărați pe el. E bine să te superi pe instructor când ți se pare că ”a dat-o în bară?”. Instructorii sacrifică timp pentru grupă, pregătesc, au grijă de grupă, o învață, însoțește... Dar sunt și ei oameni și mai greșesc.

Ce ziceți? Trebuie iertați? Bine faceți de vă supărați pe ei?

În rugăciunea ”Tatăl nostru” Domnul Isus ne învață: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.

Dragă explorator, Domnul te învață să îți ierți instructorul când greșește. Accepți provocarea?

 

Moroșanu Ionel

Master ghid, Conferința Oltenia