Mustrarea Domnului

Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. (Iov 5:17)

David a fost un om special dar a avut și el momentele lui de greșeli. La un moment dat, a dorit să facă un recensământ al poporului Israel, cu intenția de a se lăuda, că sub domnia lui toate lucrurile au prosperat, iar fiii lui Israel s-au înmulțit foarte mult. Intenția lui nu a plăcut lui Dumnezeu și au urmat niște consecințe dramatice. David a fost invitat să aleagă una din trei variante de pedeapsă posibile. Putea să aleagă supunerea față de un vrăjmaș pentru o vreme sau confruntarea cu niște fenomene extreme. După ce s-a gândit bine, David a cerut ca pedeapsa să vină de la Dumnezeu, nu de la oameni. A ales să fie mustrat și pedepsit de Dumnezeu pentru că era convins de iubirea Lui. Pentru el,orice pedeapsă venită de la Domnul era infinit mai bună decât una venită de la oameni.
În multe situații critice, oricare dintre noi am prefera să fim mustrați, corectați sau chiar pedepsiți de către o persoană care ne iubește și căreia îi pasă de binele nostru. Când știm că cel care ne mustră o face din iubire, parcă este mai ușor de suportat și chiar ne ajută. David Îl cunoștea bine pe Domnul, din acest motiv se încredea în bunătatea Lui.
În aceeași relație de încredere și supunere era și Iov. Pentru Iov, tot ce venea de la Domnul, era motiv de recunoștință. Pentru prietenii săi și pentru soția lui, totul era motiv de disperare și de revoltă, în timp ce Iov aprecia lucrurile și binecuvântările primite.
O lecție importantă pentru noi este această încredere totală în deciziile lui Dumnezeu. De la Iov și de la David învățăm că Dumnezeu ne dorește doar binele și fericirea. Uneori, pentru a proteja aceste două lucruri este nevoit să ne mustre, dacă El știe că ne-ar putea ajuta în acest fel.  Pentru moment nu pricepem întotdeauna felul Lui de a proceda cu noi, însă atunci când vine vremea, înțelegem grija Lui iubitoare și dorința de a ne scuti de suferință și situații complicate, dureroase.
Roagă-te în Sabatul care se apropie, cu recunoștință pentru iubirea lui, chiar și în mustrare.

Daniel Chirileanu

Pastor, Conferința Moldova