Am fost și eu acolo

"Voi dar, întăriți-vă, și nu lăsați să vă slăbească mînile, căci faptele voastre vor avea o răsplată." (2 Cronici 15:7)

În mai multe proiecte sociale de tip TinSerV la care am participat, a apărut la un moment dat afirmația de nemulțumire: „de ce să le facem noi curat, nu pot să-și facă singuri? Ce avem noi și nu au ei? Chiar suntem noi cei din urmă care vin să le strângă mizeria lor?” Bineînțeles că nu există răspuns logic pentru gândirea comună a zilelor noastre. De obicei, pentru câteva momente, se înmuia inima lucrătorilor, apoi cineva aduce o încurajare, că ceea ce facem este foarte important și că vom înțelege cândva cât de importantă este activitatea noastră. Nu știu dacă cineva din cei care au ridicat astfel de întrebări au fost elucidați cu privire la importanța a ceea ce au făcut , dar știu ce mi se întâmplă mie. Unul din proiectele la care am participat, a presupus curățarea și reparația unui părculeț de aproximativ 200 de metri pătrați. O zi și jumătate am adunat buruienile și tufele crescute an de an. Apoi, am reparat gardul și l-am vopsit. Am reparat soclul statuii din mijlocul parcului, l-am vopsit și am reparat scrisul de pe el. Am curățat șanțurile din jurul parcului și am văruit bordurile. Pentru că era situat în mijlocul unei intersecții, nu putea rămâne nevăzut de toți locuitorii din sat dar și de cei ce tranzitau localitatea. Mi s-a întâmplat să trec de multe ori prin acel loc, iar un gând mă tot atenționa: vezi gardul, vezi șanțurile și tu ai lucrat acolo. M-am bucurat când am văzut că plantele sădite de noi au înflorit și m-am întristat când am văzut că a dispărut gardul din jurul parcului. În concluzie, acel loc a devenit o parte din mine, din amintirile și preocupările mele.

Îmi place foarte mult un citat care sună așa: „Lucrarea cerului nu încetează niciodată și nici oamenii n-ar trebui să înceteze să facă bine. (HLL. P. 207.2)” Dragul meu explorator, nu te opri niciodată să faci binele. Pe lângă faptul că îți vei îmbogăți amintirile cu momente frumoase, vei lăsa și o mărturie mai puternică decât orice cuvânt ai rosti.

Rubin Atomei

Director asociat , Conferința Moldova