CROCODILUL DOMESTIC

Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții. Galateni 5:15

 Un medic din Texas pe care-l cunoaștem are un crocodil domestic în curtea din spatele casei. Crocodilul a trăit acolo timp de mulți ani și este destul de mare acum. Odată am rămas peste noapte în locuința acestui om, dar el nu ne-a spus nimic despre crocodilul ce se afla de cealaltă parte a ferestrei dormitorului. (Și am fost fericiți că nu am știut). Crocodilul nu rănește pe nimeni atâta timp cât rămâne în curte și atâta timp cât doctorul este atent, dar nouă ni se pare că omul acesta cam flirtează cu primejdia.

 Crocodilul se hrănește cu carne, desigur, și pentru a-i suplimenta dieta, doctorul adună animalele ucise de mașini pe stradă și le duce crocodilului acasă. Într-o zi doctorul se afla în mașina unui alt prieten al nostru. Deodată doctorul strigă: „Oprește!”

Prietenul nostru apăsă frâna, întrebându-se ce s-a întâmplat.

„Înapoi!”, comandă doctorul.

Din nou prietenul nostru ascultă conștiincios, dând mașina înapoi până ce ajunseră la locul în care un câine mare zăcea ucis la marginea drumului. Doctorul deschise ușa, sări afară și porni în fugă către cadavru. Ridică câinele, îl cără până la mașină, deschise ușa din spate și îl aruncă pe podea. Se scutură apoi de praf, și, părând că nu simte mirosul, se instală din nou pe locul lui din față și exclamă degajat: „Crocodilul meu o să aibă o masă copioasă astăzi!”

 Vedeți, doctorul s-a obișnuit atât de mult să trăiască cu un crocodil în curte și să adune animale moarte și urât mirositoare de pe marginea drumului, încât nu-și mai dă seama că asemenea acțiuni fac parte dintr-un comportament detestabil.

 Oamenii cărora le place să bârfească ajung la un punct dincolo de care nu-și mai dau seama că au un comportament detestabil. Obiceiul lor – asemenea crocodilului – trebuie hrănit cu putregaiuri.