AVERTIZĂRI ALE ANIMALELOR

Nu întotdeauna când simte pericolul, un animal îşi atacă duşmanul sau fuge. Multe animale îşi avertizează mai întâi camarazii despre pericolul care se apropie şi apoi atacă sau fug.
 
 Dacă un câine de prerie observă că se iveşte un pericol, sub forma unui coiot, şoim sau bursuc, îşi încordează trupul şi scoate un ţipăt pătrunzător sau un fluierat. Alarma este însoţită de o mişcare a cozii, o săritură în sus a corpului şi o extindere spre înainte a labelor. Toate aceste acțiuni au loc simultan, într-o fracţiune de secundă, chiar înainte ca animalul să dispară în vizuina lui. Când se dă acest semnal, ceilalţi câini de prerie care locuiesc în colonie se retrag şi ei.
 
 Chiar dedesubt, într-o parte a intrării în tunelul câinilor de prerie, se află o cameră de ascultare. Aici ei aşteaptă până când ameninţarea pericolului a trecut, sau se ascund în tunelurile şi camerele mai adânci ale vizuinilor, dacă situaţia se complică.
 
 Iepurii sunt, de obicei, animale tăcute. Adulţii pot ţipa dacă sunt răniţi, iar puii de iepure scâncesc încet dacă le este foame, dar acestea sunt cam tot ce scot ei în materie de sunete vocale. Când ameninţă pericolul, iepurii transmit o avertizare lovind cu picioarele din spate solul. La acest mesaj, toţi ceilalţi iepuri din zonă sunt anunţaţi de un posibil pericol.
 
 Ciorile sunt foarte bine cunoscute pentru capacitatea lor de a avertiza din timp. Un stol de ciori care se hrăneşte într-un câmp pune întotdeauna un paznic în copacul de la capătul câmpului. La observarea unui pericol, el croncăne o avertizare şi toate zboară.
 
 Domnul ne-a dat multe avertizări în Cuvântul Său, şi ne-a instruit ca să putem avertiza lumea din partea Lui (Ezechiel 3:17). Pericolul este peste tot în jurul nostru în lume şi, când îl vedem, n-ar trebui să ezităm să le spunem prietenilor noştri că există un diavol care caută să le facă rău dar şi un Mântuitor care îi poate salva din pericol.