BUFNIŢE DE ZĂPADĂ

Bufniţele de zăpadă sunt păsări înalte de 60 cm, albe cu pete maronii. Ele trăiesc şi se hrănesc, în principal, cu lemingi, care sunt nişte rozătoare mici, maronii, asemănătoare şoarecilor. Cantitatea de hrană disponibilă influenţează comportamentul de împerechere, numărul de bufniţe care cresc şi migraţia lor.
 
 Dacă o bufniţă mascul are succes în curtarea unei femele, el trebuie să-i prezinte un leming mort ca să dovedească faptul că va fi hrană pentru bufniţele-urmaş. Fără acest dar, femela nu va accepta masculul, şi nu se depun ouă. Dar după ce masculul poate oferi un leming, sunt depuse două ouă în cuib.
 
 Cele mai multe păsări îşi depun ouăle imediat, le clocesc şi hrănesc puii care ies din ele. Bufniţa de zăpadă cloceşte ouăle pe rând, astfel că atunci când al doilea ou eclozează, primul pui de bufniţă este puternic şi sănătos. Astfel, părinţii sunt siguri că au cel puţin un singur pui puternic, în loc de doi pui slabi, dacă nu este hrană suficientă. Dacă totul merge bine cu cei doi, vor fi depuse mai multe ouă. O pereche de bufniţe de zăpadă pot creşte până la unsprezece pui într-un an în care este belşug de hrană.
 
 Cam la patru ani, populaţia de lemingi creşte foarte mult şi are loc o migraţie în masă, care Iasă foarte puţine animale pentru hrană. Bufniţele trebuie acum să găsească o altă sursă de hrană, astfel că se îndreaptă spre sud. De obicei, nu merg mai departe de nordul Statelor Unite, dar în anii de vârf pot atinge Statele din Sud. Acolo trăiesc până în primăvara următoare când se întorc în Arctica să vadă dacă populaţia de lemingi va oferi destulă hrană ca să-şi crească puii în acel an.
 
 Darul lemingului a fost un pas care să facă posibilă continuitatea în familia bufniţei de zăpadă. La fel şi darul lui Dumnezeu în Isus Hristos, care a murit pentru omenire, a fost ca să asigure supravieţuirea rasei noastre. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (Ioan 3:16). Pe lângă acel dar, toate celelalte sunt nimic.