COCHILII - BANI

Când primii colonişti au sosit pe coasta de est a Americii de Nord, i-au găsit pe indieni folosind cochiliile drept bani. Indienii de pe coasta Pacificului foloseau şi ei cochiliile de scoici drept standard al schimburilor în comerţ. Cochilii mari de sidef valorau cam 2 dolari, altele mai mici valo­rau mai puţin, iar cele mai mici erau folosite ca mărunţiş, sau ca rest la cumpărături.
 
 Indienii de pe Coasta Atlantică făceau şiruri de scoici din două feluri de cochilii, pe care le foloseau ca bani. Şiruri grena sau albastre erau făcute din cochilii de scoici şi erau numite su-kan-hog. Şiruri albe, făcute din cochilii ale unor scoici comestibile, erau numite wamp-ump-eeg, de la care s-a născut denumirea wampum în Noua Anglie.
  

Prima bancă din Maine a fost întemeiată pe tranzacții financiare care implicau wampum. Thomas Prince vindea wampum marinarilor şi vânătorilor ca să le poată folosi în schimburile cu indienii.
 
 Există încă locuri în lume în care cochiliile sunt folosite ca bani. În Pacificul de Sud, cochiliile mici de ghioc sunt chiar numite bani ghioc. Dar cele mai valoroase părţi ale scoicilor au fost întotdeauna produsele lor şi nu cochiliile. Perlele, de exemplu, sunt produse de creaturi care trăiesc în cochilii şi sunt printre cele mai valoroase lucruri care se găsesc în natură.
 
 Alte ornamente sunt produse din părţi ale cochiliilor, cum ar fi medalioanele sculptate de mână în cochilii de scoici. Unele cochilii sunt atât de rare încât au o valoare foarte mare pentru colecţionari.
 
 Cochilia scoicii Sla­va Mării, care este pe cale de dispariţie, existând doar o duzină de specimene, valorează mai mult de 1000 de dolari.
 
 Cele mai multe lucruri din lume au, într-un fel, valoare pentru cineva. Dar multora dintre noi ne place să vorbim despre acele lucruri care au valoare materială, poate din cauza dorinţelor pe care ni le putem împlini da­că le avem.
 
 Dar când un om înţelept, Solomon, a făcut un studiu al tuturor lucrurilor despre care se credea că sunt valoroase, el a ajuns la concluzia că doar înţelepciunea care vine din slujirea lui Dumnezeu cu toată inima este cu adevărat valoroasă. Orice altceva, spune Solomon, este efectiv deşertăciune.