DE CE ÎŞI PIERDE ŞOPÂRLA COADA

Este o privelişte obişnuită să vezi o şopârlă fără coadă. De multe ori, coada este lăsată să cadă de către şopârlă şi nu muşcată de un prădător. Şopârlele au obiceiul să-şi arunce o parte din coadă atunci când sunt amenințate de un pericol. Acest lucru, numit de biologi autonomie, se spune că este folosit şi de stelele de mare, crabi şi păianjeni.
 
 Nimeni nu ştie cum îşi abandonează şopârla coada, iar oamenii de ştiinţă nu ştiu nici măcar de ce se întâmplă acest lucru. Se presupunea, odată, că şopârla îşi abandonează coada doar dacă este prinsă de un duş­man. Dar prădătorii, cum ar fi păsările şi şerpii, prind şopârla de corp, nu de coadă. Totuşi, ele dau drumul la coadă. Când este abandonată, coada sare ceva timp. În timp ce atenţia prădătorului este atrasă de acţiunea co­zii, şopârla se strecoară în linişte. Aceasta este o teorie care explică de ce şopârla îşi abandonează coada. 
 
 Un inel aflat la baza cozii şopârlei arată locul unde are loc ruptura. Coada creşte în aşa fel încât poate fi ruptă cu o smucitură. Coloana verte­brală se îngustează la nivelul inelului, iar când coada este aruncată, vasele de sânge se închid automat. În câteva luni, şopârla îşi înlocuieşte coada şi este ca nouă.
 
 N-ar fi grozav dacă obiceiurile rele ar putea fi îndepărtate la fel de uşor? Desigur, nu pot, dar trebuie să vrem să renunţăm la acele obiceiuri aşa cum şi şopârla renunţă la coada ei.
 
 Asta spune Isus în textul nostru. El nu spune că ar trebui să ne tăiem mâna cu adevărat dacă aceasta continuă să facă ceea ce nu trebuie. Până la urmă, nu poţi învinovăţi mâna. El ne învaţă că trebuie să ne hotărâm la fel de ferm şi de clar să renunţăm la obiceiurile noastre rele cum am fi hotărât să tăiem o mână rea şi am şi făcut-o. Dacă ne hotărâm să facem acest lucru, atunci Dumnezeu ne va ajuta, căci va lucra în noi.