DRAGOSTE ŞI ÎNŞELĂCIUNE

Animalele au metode diferite de a identifica şi a câştiga parteneri. Cu­loarea, mărimea, semne speciale şi mirosuri deosebesc masculii de feme­le la cele mai multe specii, iar animalele ştiu din instinct cum să formeze o familie.
 
 Dar deşi pot depinde de instincte, câteodată, animalele devin confuze şi au loc câteva lucruri interesante. De exemplu, oamenii de ştiinţă au experimentat cu un mascul şi o femelă de papagal pitic, ca să vadă cât de mult depindeau de văz în identificarea partenerului.
 
 Masculii din această specie au o pată albastră deasupra ciocurilor, în timp ce femelele au o pată maro. Când pata unei femele a fost vopsită cu albastru şi a fost pusă în aceeaşi colivie cu un mascul, ea a fost tratată ca un rival. Iar când un mascul care avea pata pictată maro a fost pus într-o colivie cu un alt mascul, el a fost curtat ca şi cum era femelă. Totuşi, experimente ulterioare au demonstrat că dacă o pereche de papagali pitici au trăit împreună un timp, masculul îşi recunoaşte imediat femela, chiar dacă este deghizată în mascul.
 
 Când Iacob a văzut-o pe Rahela pentru prima dată, s-a uitat la ea şi s-a convins că merita să o cunoască mai bine. Obiceiurile fiind atunci diferite de cele de acum, el i-a cerut tatălui ei Laban să i-o dea de soţie. Acesta i-a spus lui Iacob că o poate avea de soţie dacă-i lucrează şapte ani. Iacov a lucrat bucuros aceşti ani, şi nunta a avut loc. Dar apoi bietul Iacob a fost păcălit, ca şi papagalii pitici. El a primit o altă fată, pe sora Rahelei, Lea. Dar el o iubea pe Rahela atât de mult încât a mai lucrat încă şapte ani pen­tru ea şi, după ce s-au căsătorit, i-a fost devotat până la moartea ei.
 
 Dacă Iacob ar fi trăit astăzi, nu i s-ar fi putut juca o astfel de festă, care ne aminteşte de experimentele ştiinţifice cu păsări. Pentru că ceremoniile de căsătorie nu se fac astăzi cum se făceau pe vremea sa.