TRUPIALUL CU COADĂ LUNGĂ

În sudul Texasului, precum şi-n America Centrală, trăieşte o pasăre care, în fiecare primăvară, îmi aduce în minte acest text. Trupialii cu coadă lungă sunt păsări de societate, care se adună în stoluri uriaşe noap­tea, pentru odihnă, iar ziua se risipesc în stoluri mai mici, în căutarea hranei. În sezonul de împerechere, totuşi, ele stau în grupuri foarte mici, în vreun copac sau în câţiva copaci alăturaţi, unde construiesc cuiburi de proporţii, în colonii, în vârfuri.
 
 Dar înainte de începerea construirii de cuiburi, cel ce observă aceste păsări poate vedea un spectacol ciudat. Masculii se adună pe pământ şi în copaci şi încep să facă nişte figuri caraghioase, pentru a-şi atrage o parteneră. Partea cea mai ciudată a acestei reprezentaţii o constituie felul în care unul sau mai mulţi dintre ei îşi încordează brusc gâtul, cu capul pe spate, privind fix spre cer şi rămânând în această poziţie destulă vreme. Figura este întreruptă, periodic, de înfoierea penelor şi emiterea unor sunete ce nu pot fi redate, dar care-i deranjează pe cei care locuiesc prin împrejurimi.
 
 Femelele, puţin mai mici decât masculii, şi maronii la culoare, în Ioc de negrul lucios al acestora, sunt, în mod evident, atrase de giumbuslucurile viitorilor parteneri, pentru că, în scurtă vreme, încep să aranjeze cuibul în vederea creşterii gălăgioaselor progenituri.
 
 Ucenicilor lui Isus le venea greu să-şi creadă ochilor când L-au văzut că este luat la cer din mijlocul lor, chiar şi după ce El le spusese că aşa va fi. Ei stăteau şi priveau spre cer şi, probabil, au fost surprinşi când îngerii i-au întrebat de ce se uitau pierdut în înalt. Isus plecase şi ei aveau o treabă de îndeplinit. Când va reveni Isus, pe nor, orice ochi Îl va vedea. Dar acum nu trebuie ca noi să stăm doar şi să privim spre cer, aşa cum o fac gălăgioşii trupiali cu coadă lungă. Avem o lucrare de făcut şi dacă vom fi credincioşi, nu vom rata vederea venirii Lui.