PĂSĂRI CICĂLITOARE

În Asia şi în Africa, trăieşte o pasăre mică, numită roşior. Cântecul ei este frumos, dar majoritatea timpului şi-o petrece cicălind. Când nu se ceartă cu una din suratele ei, pasărea roşior „bombăne” la adresa unor păsări de pradă, pisici sau orice alt animal care ar putea fi chiar periculos pentru ea.
 
 Cercetătorii au reuşit de multe ori să ajungă la specii de păsări mai retrase ori la şerpi rari, cu ajutorul acestor roşiori. Un ornitolog, de exemplu, studiind păsările din Africa, urmărea, într-o noapte, zgomotul păsărilor. El descoperise glasul bufniţei, pe care-l auzea în fiecare noapte, dar nu reușea să o vadă. Dar nişte roşiori aflaţi chiar la jumătate de metru lângă bufniţă, cicălind-o insistent, i-au arătat acestuia unde se afla. Acelaşi cercetător a mai descoperit şi mulţi şerpi rari, urmărind boscorodeala roşiori­lor, chiar dacă, în unele cazuri, i-a trebuit 10 minute pentru a vedea reptilele, care erau bine camuflate.

Vederea roşiorilor este atât de ascuţită încât se pare că ei observă inamicii mai repede decât oricare altă pasăre. Atunci, celelalte păsări li se alătură în cicăleală, pentru a-l alunga pe nepoftit. Prin insistente cicăleli, grupuri de păsări formate din roşiori şi alte păsări mici au reuşit, după cum se cunosc cazuri, să alunge leoparzi maturi.

Numele roşiorului (care există în 119 specii diferite) provine dintr-un vechi cuvânt arab însemnând „pasăre mică”. Aceste păsărele nu numai că sunt enervante prin continua lor cicăleală, dar dau bătaie de cap şi cultivatorilor de pomi fructiferi, prin pagubele pe care le aduc recoltelor. Drept urmare, cântecul lor frumos şi remarcabila acuitate vizuală le sunt rar apreciate, din cauza obiceiurilor lor supărătoare.
 
 Roşiorul ne aminteşte de unii oameni cu remarcabile calităţi, dar pe care nu le putem aprecia din cauză că sunt umbrite de anumite apucături nelalocul lor, pe care aceştia le au. Dacă ne simţim suspecţi de vreo astfel de problemă, să ne gândim bine la textul nostru din această dimineaţă.