De la Marea Roşie la Sinai

A despicat stânci în pustie şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri. (Psalmi 78:15,16)

De la Marea Roşie, israeliţii au călătorit prin deşertul mohorât. Timp de trei zile nu au avut apă nici pentru ei, nici pentru animale. Mai mult, apele de la Mara erau amare şi acest fapt le-a stârnit mânia împotriva lui Moise. Dar el a înfăţişat problema înaintea Domnului, iar răspunsul primit a fost să arunce un lemn în apă – o altă mare dovadă că Domnul era Cel care îi conducea.
După aceea, au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă şi mulţi palmieri. Aici au făcut primul popas. Proviziile începeau să se termine şi nemulţumirile au început iar. Domnul îngăduia ca israeliţii să treacă prin greutăţi, pentru ca să apeleze la El ori de câte ori aveau nevoie. Problema principală era că ei îşi exagerau greutăţile şi nu erau dispuşi să se încreadă în Dumnezeu pentru viitor.
La scurt timp, Dumnezeu le-a oferit mană în fiecare dimineaţă şi prepeliţe în fiecare seară. Prin intermediul acestor minuni providenţiale, li se amintea de sfinţenia Sabatului printr-o minune întreită – vineri primeau o porţie dublă de mană, sâmbătă nu primeau nimic, iar porţia de vineri rămânea dulce şi gustoasă până în prima zi a săptămânii.
Curând au zărit muntele Sinai, unde aveau să rămână aproape un an. Acolo, Dumnezeu avea să le dea îndrumările Sale, care aveau să îi transforme, făcând din ei reprezentanţii Lui pe pământ.

Un gând inspirat: „Dumnezeu doreşte ca poporul Său din aceste zile să revadă, cu o inimă plină de umilinţă şi cu un spirit dispus să înveţe, încercările prin care a trecut vechiul Israel, pentru ca să poată fi educat în pregătirea sa pentru Canaanul ceresc.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 293)

Mesajul zilei: Să nu fim ca israeliţii, care au văzut cum mâna lui Dumnezeu a despărţit Marea Roşie şi le-a dat mană şi apă de-a lungul călătoriei prin deşert, şi totuşi au murmurat de fiecare dată când s-a ivit o problemă! Cât de repede ne lăsăm pradă disperării, deşi avem atâtea dovezi că Dumnezeu intervine în viaţa noastră!

Patriarhi şi profeţi, capitolul 26