Iosif şi fraţii săi

Eu sunt fratele vostru, Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. (Geneza 45:4,5)

La îndrumarea lui Iosif, în toată ţara Egiptului s-au ridicat hambare uriaşe în vederea surplusului de grâne din următorii şapte ani. Dar, după cei şapte ani de belşug, a început foametea, care a cuprins şi Canaanul, unde locuia familia lui Iosif.
Fraţii lui Iosif au venit în Egipt să cumpere grâu şi s-au închinat fratelui lor, fără să-l recunoască. Cercetându-i îndeaproape, Iosif le-a pus întrebări ca să-şi dea seama dacă fraţii lui au rămas la fel de trufaşi, dar şi ca să afle veşti despre tatăl lui. Iosif a apelat la ajutorul unui traducător, dar el înţelegea bine vorbele fraţilor săi. Aşa a descoperit că ei regretau cu adevărat modul în care s-au purtat cu el. Le-a poruncit să se întoarcă la tatăl lor cu tot grâul pe care îl puteau duce, dar l-a reţinut pe Simeon în închisoare, până la întoarcerea lor împreună cu fratele mai mic, Beniamin.
În Canaan, foametea era tot mai mare, iar Iacov a fost silit să accepte în cele din urmă să-l lase pe Beniamin să se ducă în Egipt cu fraţii lui mai mari. Iosif a plâns în taină când l-a văzut pe fratele lui, Beniamin. Dar a pus din nou la încercare integritatea fraţilor săi până când s-a convins că le părea într-adevăr rău de păcatele din trecut. După ce le-a spus că este fratele lor, i-a asigurat că Dumnezeu Şi-a adus planurile la îndeplinire, în ciuda păcatului lor, şi că Dumnezeu S-a folosit de el şi de ei ca să păstreze viaţa familiilor lor în timpul foametei. Apoi i-a trimis înapoi, în Canaan, ca să-i aducă în Egipt pe tatăl lor şi toată familia, ca să fie acolo în siguranţă până la sfârşitul anilor de foamete.

Un gând inspirat: „Oamenii care au fost onoraţi de Dumnezeu şi cărora El le-a încredinţat mari răspunderi au fost adesea biruiţi de ispite şi au păcătuit, la fel cum şi noi astăzi ne luptăm, ne clătinăm şi adesea cădem în greşeli. Viaţa lor, cu toate greşelile şi faptele lor nevrednice, este descoperită înaintea noastră, atât pentru încurajare, cât şi ca o avertizare.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 238)

Mesajul zilei: „Să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23). Acest lucru este în general adevărat, deşi uneori unii par să scape nepedepsiţi. Totuşi soarta lor nu este fericită.