Fuga şi exilul lui Iacov

Iată, Eu sunt cu tine, te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun. (Geneza 28:15)

Ameninţat de Esau, Iacov a fugit ca să-şi scape viaţa. Isaac a repetat binecuvântarea legământului, îndemnându-l să-şi găsească o soţie din familia mamei lui, din Mesopotamia. 
În seara următoare, simţindu-se izgonit şi cu totul părăsit, Iacov a adormit cu capul pe o piatră. El a visat o scară strălucitoare care avea un capăt pe pământ şi celălalt în ceruri. A auzit glasul lui Dumnezeu care i-a vorbit despre viitorul lui. Cu această ocazie, a aflat că scopurile lui Dumnezeu urmau să se împlinească prin el. Tot ce a aflat în acest vis a devenit pentru el cadrul studiului pe care l-a făcut de-a lungul vieţii. A numit locul acela Betel, „Casa lui Dumnezeu”. Iacov şi-a continuat călătoria cu credinţă şi forţe proaspete, până a ajuns la unchiul său, Laban. După câteva săptămâni în care şi-a demonstrat dibăcia, s-a stabilit căsătoria lui cu Rahela, fiica lui Laban, după ce avea să-i slujească şapte ani viitorului socru.
Au trecut cei şapte ani, dar Laban a fost viclean şi a înlocuit-o pe Rahela cu Lea. A doua zi de dimineaţă, Iacov i-a cerut socoteală socrului său şi Laban i-a promis că i-o va da şi pe Rahela pentru alţi şapte ani de slujire. Lucrul acesta a făcut ca între cele două surori să existe o rivalitate continuă. 
După douăzeci de ani petrecuţi în Mesopotamia, Iacov i-a spus lui Laban că venise timpul să plece. Pe de o parte, Laban şi fiii lui erau invidioşi pe prosperitatea lui Iacov şi doreau să-i îngreuneze plecarea; pe de altă parte, Iacov se temea de întâlnirea cu Esau. Însă, într-un vis, Dumnezeu i-a spus să se întoarcă în ţara părinţilor lui şi i-a făgăduit că va fi cu el.

Un gând inspirat: „Părinţii nu socoteau că este bine să încredinţeze fericirea fiicelor lor unor bărbaţi care nu s-ar fi îngrijit de cele necesare întreţinerii familiei lor.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 188)

Mesajul zilei: Când suntem nedreptăţiţi şi când ne cerem drepturile, e posibil să facem mai mult rău, aşa cum a făcut şi Iacov. Să avem încredere că Dumnezeu va rezolva totul aşa cum e mai bine.

Patriarhi şi profeţi, capitolul 17